Preasfințitul PETRU: Trăirea fără cununie ne îndepărtează de Dumnezeu şi ne apropie de cel rău

Majoritatea din cei care au probleme în familiile lor, e din motivul că au trăit o vreme necununaţi”

(Cuv. Paisie Aghioritul).

Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori,

Trăim într-o lume care pare că a uitat valorile morale pe care societatea întreagă a fost clădită. Trăim într-o lume în care cel mai solid reper de odinioară, familia,  este aproape în totalitate ignorat. Or, familia – prima instituţie creată chiar de Dumnezeu în grădina raiului – fiind aşa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „mica biserică, dinafara bisericii” se cuvine a avea o atitudine de respect duhovnicesc faţă de aceasta. Dar atunci când se trăieşte necununat, familia – „mica biserică” – se află în pericol de destrămare.

Situaţia de restricţie creată de pandemia COVID-19 are o răsfrângere nefastă asupra mai multor lucruri. Unul dintre ele, de care dorim să ne ocupăm în acest articol, e cel legat de faptul că foarte mulţi tineri, care doreau să se cunune, adică să întemeieze religios o familie, se văd puşi în situaţia să tot amâne oficierea Tainei Cununiei din motivul că încăperile (restaurantele, cafenelele, terasele, etc.) unde ar trebui să-şi facă masa de sărbătoare, au nişte rigori foarte stricte, care trebuie obligatoriu respectate. Iar majoritatea tinerilor nu doresc să aibă o nuntă, cum zic unii, mai mult decât modestă.

În această situaţie, când din cauza restricţiilor impuse restaurantelor, tinerii nu doresc să se cunune, noi Biserica, suntem obligaţi de datoria noastră sacerdotală şi în virtutea învăţăturii duhovniceşti, să venim cu unele explicaţii şi lămuriri pentru creştinii din Episcopia de Ungheni şi Nisporeni, cum ar trebui să procedeze creştineşte.

Cuviosul Efrem Sirul, dar şi înţeleptul Solomon spuneau: „Cele mai multe rele se săvârşesc din neştiinţă”. De aceea, dorim să afirmăm că dacă s-ar cunoaşte cât de mare este păcatul trăirii necununat, probabil că mai puţini tineri ar recurge la, cum se spune mai nou, „căsătoriile de probă”, sau trăirea în concubinaj. Chiar dacă trăirea în concubinaj a devenit un fenomen de ceva timp, totuşi, acum în plină pandemie pare să ia amploare. Or, acest lucru, adică concubinajul, aduce prejudiciu şi statului, jucând un rol nefast nu doar asupra bisericii, ci şi asupra societăţii. De aceea vă îndemnăm cu stăruinţă să vă cununaţi şi să vă înscrieţi la Oficiul Stării Civile.

Trebuie să ştim că Biserica se opune acestei forme de convieţuire, necununaţi. Trăind necununat, se încalcă a şaptea poruncă dumnezeiască „Să nu faci desfrânare” (Deut. 20, 14), adică să nu curveşti. Pentru că chiar dacă cea sau cel cu care te împreunezi trupeşte e viitorul soţ sau soţie, dacă nu sunteţi legaţi unul de altul prin Taina Sfintei Cununii, se săvârşeşte păcatul curviei.

Arhimandritul Nicodim Sachelarie, în lucrarea sa, Pravila Bisericească, în care tâlcuieşte învăţături ale Sfinţilor Părinţi şi canoane bisericeşti spune: Cei ce trăiesc necununaţi nu li se pot primi darurile şi pomelnicile la Sfântul Altar. Nu pot fi naşi la cununie sau la botez. Nu pot fi părtaşi la Sfintele Taine şi nu se pot mântui. Sfântul Grigorie de Nyssa opreşte pe cei ce trăiesc necununaţi şi în păcatul curviei 9 ani de la Sfânta Împărtăşanie (canonul 4), iar Sfântul Vasile cel Mare, 7 ani (Canonul 59).

Cine are certitudinea zilei de mâine? Avem atâtea cazuri, când tineri fiind, au fost răpuşi pe neprins de veste de boală sau de accidente şi au trecut din această viaţă. Iar Hristos ne spune în Evanghelie ca un avertisment: „În ce te voi găsi, în aceea te voi judeca”. Adică, dacă te găseşte moartea necununat, nu avem şansă de mântuire. Deoarece spune şi Sfântul Apostol Pavel într-o epistolă că, deopotrivă cu alţi păcătoşi, „nici curvarii nu vor intra în Împărăţia Cerească…” (I Corinteni 6, 9-10).

Dragii mei,

Toate acestea ne sunt arătate de sfintele cărţi şi eu vi le spun cu dragoste părintească, nu pentru a vă înfricoşa, ci pentru a vă trezi conştiinţa duhovnicească şi a vă arăta dauna spirituală, dar şi cea morală, atunci când se trăieşte necununat.

Observăm că mulţi tineri trăiesc o perioadă, de probă, să vadă dacă vor putea să aibă copii. Dar e un mare păcat când copiii sunt concepuţi în pântecele mamei înainte de cununie. Vă mărturisec cu sinceritate că nu puţine au fost şi mai sunt, cu părere de rău, cazuri când vin familii cu mari şi grele probleme de viaţă: fie copii bolnavi, fie că nu sunt realizaţi, nu îşi pot găsi un serviciu, nu au linişte familială, etc.. Iar în urma discuţiilor purtate cu ei aflăm că au trăit în concubinaj, adică necununaţi. De aceea şi Cuviosul Paisie Aghioritul spunea: Majoritatea din cei care au probleme familiile lor, e din motivul că au trăit o vreme necununaţi”. Trebuie să înţelegem că orice plăcere se plăteşte cu durere.

De aceea, dragi tineri, pentru a nu plăti mai pe urmă cu durere şi chin păcatul împreunării trupeşti pe care îl săvârşiţi trăind necununaţi, vă îndemnăm părinteşte să vă cununaţi. Chiar dacă situaţia epidemiologică nu vă permite a avea parte şi de o masă de sărbătoare mai pompoasă, cum se obişnuieşte pe la noi, trebuie să ştiţi că Taina Cununiei nu are nimic în comun cu ceremonia de nuntă. Atâtea excepţii se fac acum, reeşind din situaţia în care ne aflăm, nu va fi ceva ieşit din comun dacă acum doar vă veţi cununa şi vă veţi înregistra la Oficiul Stării Civile, iar masa de sărbătoare cu rudele şi prietenii o veţi face când ni se va permite de către Comisia pentru Sănătate Publică. Căci situaţie epidemiologică şi cu restricţii încă se poate întinde mult timp, după cum ni se şi spune subtil. Şi atunci ce facem, vom tot amâna Taina Cununiei?

Se mai întâlnesc şi asemenea cazuri când o pereche de tineri, ce dores a forma o familie, nu se cunună din motivul că viitorii lor naşi sunt plecaţi în străinătate şi nu ştiu când vor reveni. Aceasta iarăşi e un lucru nepotrivit şi un păcat. În asemena situaţii respectivii tineri să meargă la arhiereul locului, sau la preotul paroh, sau la duhovnicul lor, dacă îl au, şi vor fi sfătuiţi cum să procedeze în asemenea cazuri.

Prin faptul că legaţi obligatoriu Taina Sfintei Cununii de masa de sărbătoare şi de ceremonia de nuntă, este vădit faptul că nu înţelegeţi pe deplin importanţa Cununiei. Căci aşa cum se spune în rugăciunile de la Taina Cununiei, atunci când vă cununaţi, Dumnezeu trimite binecuvântări cereşti şi belşug de sănătate, spor şi ajutor peste familia care se întemeiază. Un părinte bisericesc spunea că o familie necununată e ca o corabie fără cârmaci. Iar prin Taina Cununiei, Hristos devine Cârmuitorul familiei. Şi tocmai după aceea veţi ajunge fericiţi, veţi fi oarecum împliniţi, veţi avea parte şi de o nuntă frumoasă şi binecuvântată, când vă veţi uni destinele prin Taina Cununiei.

Am venit până aici cu unele mărturii scripturistice şi patristice, tocmai pentru a înţelege că trăirea fără cununie ne îndepărtează de Dumnezeu şi ne apropie de cel rău; ne îndepărtează de binecuvântare şi ne apropie de blestem şi necaz. Prin Cununia religioasă ne unim în jurul Lui şi ne legăm viaţa de El. Dacă părinţii şi buneii se simt oarecum ruşinaţi de faptul că copiii şi nepoţii lor trăiesc necununaţi, oare pe Dumnezeu nu-L întristează şi mai mult acest lucru?

De aceea, avem nădejdea că Dumnezeu vă va trezi conştiinţa duhovnicească şi veţi înţelege importanţa Tainei Cununiei şi pericolul trăirii fără Cununie. Veţi înţelege că mai bine este a trăi cu Dumnezeu şi lângă Hristos, prin Taina Cununiei, decât în păcat şi lângă cel rău, prin concubinaj şi amânarea Cununiei.

Cu dragoste părintească şi grijă arhierească

+PETRU,

Episcop de Ungheni şi Nisporeni

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.