,,Tristețea este o rană a sufletului”
Viața unui om este alcătuită din felurite momente. Momente de bucurie și de tristețe, momente plăcute și mai puțin plăcute, momente de triumf și de înfrângere, momente de încercări și de bunăstare, momente de speranță și de descurajare. Toate acestea dețin o anumită influență asupra sufletului. Pe parcursul anilor, tot mai mult crește influența evenimentelor vieții. Un mare semn și consecințe negative rămân în suflet datorită tristeței.
Despre consecințele mâhnirii ne relatează cuviosul Serafim de Sarov. Sfântul menționează următoarele: ,,Tristețea este ca un vierme pentru suflet, ce-și roade mama care l-a născut. Sufletul cuprins de tristețe devine bezmetic și extatic, nu poate să primească liniștit nici un sfat bun și nici să răspundă cu blândețe la întrebările adresate”. Din cele spuse, observăm că tristețea este o emoție negativă, primejdioasă și puternică. Ea are putere de a înăbuși alte emoții pozitive și a le transforma în ceva nu atât de important. Din cauza tristeții suferă tinerii, copiii și vârstnicii. Persoanele de vârstă înaintată suferă mai cumplit de acest sentiment decât tinerii. Motivele sunt simple: vârstnicii conștientizează faptul că călătoria pe drumul vieții se apropie de sfârșit, unele din așteptări nu s-au împlinit, se apropie chinurile și neputința, viitorul e instabil și multe altele.
E ușor de a căpăta tristețea, dar complicat a scăpa de ea. Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur a menționat că ,,tristețea este o rană a sufletului”. Mâhnirea copleșește sufletele, întunecă mințile, trezește emoții negative, are puterea de a atrage deznădejdea, transformă omul plin de viață și energie într-o persoană pasivă, închisă și necomunicabilă. Întristarea de lungă durată se preface în depresie, creează probleme de sănătate și dăruiește rezultate negative.
Putem vorbi atât de multe despre tristețe și consecințele ei. Însă noi trebuie să atragem atenția la soluționarea acestei probleme des întâlnită. Un sfat bun și efectiv ne oferă Sfântul Teofan Zăvorâtul: ,,În privința duhului tristeții să vă plângeți Domnului și Îngerului Păzitor și se va depărta. Dar să răbdați totul cu blândețe. Starea aceasta este una dintre crucile pe care trebuie neapărat să le ducem în decursul vieții noastre. Domnul fie o va alunga, fie vă va da blândețe să îndurați aceste stări”. Să ne stăruim să alungăm din minte și suflet tristețea, să o înlocuim cu emoții pozitive, să nu uităm că este Dumnezeu, Care deține toată puterea de a ne ajuta și a transforma mâhnirea în bucurie.
După furtună apare soarele, după iarna rece urmează primăvara frumoasă și binemirositoare. Așa și după valurile tristeții urmează liniștea sufletească, mângâiere, ușurare și împăcarea inimii. Să nu uităm că orice lucru în viața noastră se întâmplă cu îngăduința Domnului și prin Pronia Lui. Dacă vom nădăjdui spre Bunul Dumnezeu, ne vom ruga Lui să ne izbăvească de această stare primejdioasă, ne vom rugă să ne sprijinească, El, auzind rugăciunile noastre sincere, ne va ajuta să scăpăm de tristețe, ne va mângâia și ne va arăta cum trebuie să biruim ispitele și valurile acestei lumi. Viața este plină de încercări, necazuri, neplăceri, momente neașteptate, dar să nu uităm că ea este frumoasă, binecuvântată de Creator și unică. Sfinții au avut ispite și greutăți, însă ei prin credință puternică și curată au trecut peste ele. Să luăm exemplu de la sfinții lui Dumnezeu și fiind statornici în credință, la Dreapta Judecată, vom auzi glasul Mântuitorului: ,,Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei, 25, 34).
Serghei TULBURE,
or. Ungheni, 16 octombrie 2019