Te-am părăsit Doamne, atunci, acolo, când l-am părăsit pe el… pruncul meu nenăscut!
,,Sunt ani, sunt infinite clipe ce mă țin legată de un fir de suflet să nu mă prăbușesc în neantul care trăiește dincolo de acest chip părăsit de viață.
Caut…, caut o parte din mine între ruinele acelor timpuri apuse și nu mă pot opri din plâns. Te-am părăsit Doamne, atunci, acolo, când l-am părăsit pe el… pruncul meu nenăscut.
A fost mai puternică iubirea de viață, de savoare a ceștii cu gust de libertate, de sărbătoare și dans a osului firii.Mi-au plăcut mereu șezătorile… mai cu seamă cele în care stăteam la taifas cu visele și planurile de viitor ale unora ce-mi semănau mie. Eu sunt o speță deosebită a omenirii, cea, care iubind cele muritoare, își pleacă genunchii și își întinde cortina inimii ca poclon și imn de slăvire a celui sau celor ce-mi pot promite siguranța zilei de mâine. Atât de mult am iubit cele ce nu le cunoscusem până atunci, încât am decis să plec, să renunț la ,,cel” ce urma să-l iubesc tot restul vieții…
Nu am reușit nici o clipă să mă bucur de frumoasele și scumpele daruri, care au fost pregătite și gândite minuțios pentru a-mi alunga cu silință acerbă gândul și starea de vină ce mi se cuibărise adânc în fiecare colț de suflet. Praf și cenușă deveniseră toate…, ele trăiau în afara ființei mele și nimic nu putea schimba realitatea dramei în fața căreia rămăsesem dezarmată și goală.
Scriu aceste gânduri pe un petic de hârtie fără șă știu de ce… Cunosc doar neputința unui avânt c-o aripă ruptă de târzia-mi spovedanie.E o eternitate măsurată în fire de nisip ce curg în clepsidra vieții mele cu atătea lucruri, evenimente și fapte de sens pierdut în tot acest veac cărat pe umerii mei fragili, umeri ai unei femei ce nu a mai putut deveni mamă.
Nu știu până unde vor duce acești pași ce scriu în urma lor istoria unei crime, însă ajunsă aici, am primit probabil primul semnal ce a adus cu sine un fir de lumină în bezna rătăcirii ce mă mistuie cu insitență neostenită. Împăcarea cu sufletul viu al conștiinței mele trebuie să-mi aducă pacea, trebuie să mă conducă negreșit la Cel care mi-a dăruit darul fără de preț și Căruia îi datorez un răspuns întrebării ,,cât valorează viața?”
Scrisoare anonimă către Dumnezeu a unei mămici,
Articol semnat pentru site-ul familiafericita.info
Scrisoare anonimă către Dumnezeu a unei mămici,
Articol semnat pentru site-ul familiafericita.info
