,,Prin credința în Dumnezeu, viața noastră capătă sens, scop, sprijin”

Credința în Dumnezeu, credința în existența și lucrarea Lui, credința în Împărăția Cerească, este o forță puternică, care întărește sufletul omului. Omul credincios are un scop – mântuirea sufletului. Ispitele sunt multe și puternice, încercările sunt mari, obstacolele aduc primejdii, însă ele sunt un nimic față de credință și încredere în Domnul. Omul poate cădea de multe ori, însă e necesar de găsit puteri de a ridica și a merge mai departe. Frica nu are putere în fața credinței. Prin credință cei slabi au devenit tari, cei mici au devenit mari, cei neserioși au devenit statornici. Omul care are credință, devine puternic.

Nu există persoană care să nu creadă în ceva. Chiar și cel ce se declară ateu și neagă existența Domnului, crede în faptul că nu există nimic divin și totul a apărut de la sine. Așa om se înșeală pe sine însuși.

În societatea contemporană tot mai des ne întâlnim cu necredință și scepticism. Mulți oameni și-au încuiat inimile, nedorind se primească în ele credința, poruncile dumnezeiești, cuvintele Mântuitorului și a sfinților părinți, învățătura Sfintei Biserici. Pe de altă parte, avem posibilitatea de a vedea oameni credincioși, cu credință vie și sinceră, săritori la nevoie, înțelegători și binevoitori.

Credința ortodoxă ne învață cum să trăim bineplăcut Domnului, cum să trăim cu adevărat viața și să ne simțim liberi. Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur menționează următoarele: ,,Credinţa înalţă la cer sufletul nostru; nu-l lasă să fie înjosit de nici una din greutăţile cele de aici”. Ea se întărește prin fapte bune, prin rugăciune, prin cugetare la Dumnezeu, prin dorința de a fi mai aproape de Domnul, prin dorința de a fi departe de păcat, prin lepădare de cele rele. Credința mai ușor sălășluiește în sufletul curat, luptător cu patimile. Anume ea ne oferă posibilitatea de a întâlni pe Dumnezeu, de a simți lucrarea Lui în viața noastră, de a fi părtași ai sfințeniei.

Sfântul Apostol Pavel zice: ,,Credinţa este adeverirea celor nădăjduite şi dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11, 1). Calea credinței este o cale dreaptă, cale ce ne duce în Împărăția Cerească. Să ne reamintim despre credința neclintită a sfinților mucenici și mărturisitori, a cuvioșilor și prorocilor, să ne reamintim despre oamenii care au păstrat credința în suflet în perioada atee.

Vor încheia acest mic articol cuvintele mereu actuale ale Sfântului Ierarh Luca (Voino-Iasenețki) al Crimeei: ,,Prin credința în Dumnezeu, viața noastră capătă sens, scop, sprijin…”.

Serghei TULBURE,

23.02.2021,

municipiul Ungheni