Sărbătorile în familie întăresc relația cu Dumnezeu și între membrii familiei

Familia trebuie să respecte sărbătorile bisericeşti şi pe cele de familie. Participarea la primele întăreşte legătura cu Biserica, formează ritmul vieţii interioare, iar prin a doua categorie se întăresc şi mai mult relaţiile dintre membrii familiei şi prieteni. Pentru copii, ele sunt un prilej de bucurie. Spiritul de sărbătoare trebuie să se simtă în toate: în aspectul îngrijit şi curat din casă, în organizarea mesei festive, în îmbrăcăminte, în conţinutul rugăciunilor, dar mai întâi de toate, în frecventarea Bisericii.

Trebuie să conştientizăm şi să simţim în toate că este o sărbătoare religioasă şi că această sărbătoare este un prilej de bucurie şi să nu gândim că sărbătoarea bisericească este un prilej de a mânca ceva gustos, sau şi mai rău, de beţie. În astfel de zile, înainte ca întreaga familie să se aşeze la masă, nu se citesc rugăciunile obişnuite, ci se cântă troparul şi condacul sărbătorii respective. De exemplu, de Crăciun şi de Paşte e bine ca toţi membrii familiei să cânte împreună troparul şi condacul sărbătorii.

Când se sărbătorea Paștele vechi-testamentar, capul familiei obişnuia să povestească copiilor istoria acestei sărbători şi ce a însemnat pentru evrei scăparea lor din robia Egiptului. Pentru o familie ortodoxă este important dacă Paștele şi Crăciunul, şi dacă se poate şi celelalte sărbători, sunt petrecute nu doar cu mese festive, ci şi cu lecturi din literatură duhovnicească sau discuţii. Aceasta este important nu numai pentru copii, dar şi pentru cel care întreţine discuţia sau citeşte. Astfel, persoana respectivă are posibilitatea să formuleze şi să mediteze asupra anumitor idei, cu alte cuvinte, ea conştientizează însemnătatea sărbătorii şi a evenimentului legat de ea.

Toate sărbătorile trebuie trăite în sens duhovnicesc. Zilele onomastice şi cele de naştere întăresc şi mai mult dragostea dintre membrii familiei. Copiii iau în serios aceste evenimente, ei pregătesc cadouri pentru prieteni şi pentru părinţi. E de dorit ca darurile părinţilor pentru copii să fie şi de natură religioasă. E plăcut să auzi un bătrân sau o bătrână spunând: „Această Evanghelie (carte de rugăciuni, icoană etc.) am primit-o de la mama (sau tata) de ziua numelui”. E bine dacă în această zi sărbătoriţii se spovedesc şi se împărtăşesc. Fiecare creştin este dator să cunoască viaţa, activitatea şi nevoinţele ocrotitorului său ceresc. Sfântul va fi întotdeauna apropiat şi drag sufletului copilului, dacă este apropiat şi de sufletul părinţilor.

Aşadar, bucurați-vă de sărbătorile Bisericii şi aduceţi mulţumiri lui Dumnezeu în bisericile din casele voastre. Acordaţi sărbătorii un loc de cinste în viaţa şi în familiile voastre!

(Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, pp. 184-186).

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.