Binecuvântarea părinţilor

Binecuvântarea părinţilor este cea mai mare binecuvântare pentru copii. De aceea copiii trebuie să se îngrijească să dobândească binecuvântarea lor. nu ai văzut până unde a ajuns Iacov pentru a lua binecuvântarea tatălui său? S-a înfăşurat până şi cu piei de oaie.

         Şi mai ales binecuvântarea mamei este un lucru mare. Cineva spunea: „Fiecare cuvânt al mamei mele este ca o liră de aur”. Cât de mare impresie mi-a făcut cu câtva timp mai înainte o persoană din Johannesburg! în toamna trecută a venit la mine la Colibă şi mi-a spus: „Părinte, mama mea nu se simţea bine şi am venit s-o văd”. Nu au trecut trei luni şi de Crăciun a venit din nou. „Cum de te afli din nou aici?” îl întreb. „Am aflat că mama mea iarăşi nu se simte bine şi am venit să-i sărut mâna, pentru că este în vârstă şi se poate să moară. Căci pentru mine cea mai mare avere este binecuvântarea mamei mele”. Bărbat de şaizeci de ani a pornit din Johannesburg şi a venit în Grecia ca să sărute mâna mamei sale. Şi are o astfel de mărinimie încât acum se gândeşte să facă un azil mare de bătrâni pentru clerici, pe care să-l dăruiască Bisericii. Adică nu suferea să tină numai pentru el binecuvântările ce le primise de la mama sa. Pentru mine este medicament un astfel de suflet. Este ca şi cum m-aş afla în pustiul Sahara şi aş afla dintr-o dată putină apă. însă unii ca aceştia se pierd încet-încet.

Un altul a venit într-o zi la Colibă plângând: „Părinte, mama mea m-a blestemat şi pentru aceasta în casă avem numai boli, mâhniri, iar serviciul nu-mi merge bine”. „Cred că nici tu nu ai fost cum trebuie, îi spun. Nu se poate ca mama ta să te fi blestemat fără motiv”. „Da, îmi spune, am fost şi eu…”. „Să mergi şi să ceri iertare de la mama ta”, îi spun. „Voi merge, Părinte, dar dati-mi binecuvântarea Sfinţiei Voastre”.   „Binecuvântarea mea o ai, i-am spus, dar să iei şi binecuvântarea mamei tale”. însă este greu să obţin binecuvântarea ei”, îmi spune. „Mergi, şi dacă nu ţi-o va da, să-i spui: «Mi-a spus un stareţ că şi tu vei da răspuns lui Dumnezeu»”. S-a dus, iar mama lui l-a binecuvântat zicându-i: „Fiul meu, să ai binecuvântarea lui Avraam”. După o vreme a venit în Sfântul Munte cu sucuri şi Era plin de bucurie. Copiii îi erau sănătoşi, iar serviciul îi mergea bine. Mereu lăcrima şi spunea: „Slavă lui Dumnezeu”. Toată viaţa i s-a schimbat şi vorbea numai despre lucruri duhovniceşti. Dar cu atât mai mult va avea binecuvântarea lui Dumnezeu cel care dintru început îşi respectă părinţii.

Sfîntul Paisie Aghioritul, în cartea ,,Viața de Familie”