Şi eu sunt o altă fată pe lumea asta care a căzut în păcatul desfrânării…
De când sunt mică am fost atrasă de tot feluri de jocuri perverse, până când, la vârsta de 14 ani am căzut rău de tot. Când mă gândesc la asta mi-este greu să-mi spun că eu eram…
N-am multe amintiri pentru că m-am forţat să uit ce s-a întâmplat. Tot ce pot să va spun este că îmi amintesc ce neplăcere am simţit şi ce dezgust de mine şi de el am avut… şi tot am în continuare!
După asta am continuat să mai fac păcatul cu prietenii mei fără să-mi dau seama unde merg, pe ce cale o iau… La vârsta de 16 ani căzusem deja cu trei băieţi!!! Când mă gândesc la asta mi-e greu…
Am fost din totdeauna atrasă de Dumnezeu datorită tatălui meu care crede mult şi merge des la biserică dar, nu pot să zic că eu în vremea acea mă duceam la biserică până când lui Dumnezeu i-a fost atât de milă de sufletul meu slab, care țipa aşa tare fără să-mi dau seama…
Într-o duminică, când mă plictiseam la biserică, mi-am zis în sinea să ascult doar o dată slujba asta măcar sa văd dacă chiar nu-mi place. Şi iată că Dumnezeu mi-a deschis braţele şi din clipa aceea mi-am dat seama că trebuie să mă ridic şi să mă spovedesc de anii aceștia în care diavolul se juca cu trupul meu.
M-am spovedit şi cred că vi s-a întâmplat şi vouă senzația care am avut-o, când te spovedeşti şi zici ceva greu care te apasă de atâta vreme! Pur şi simplu am simţit că plutesc în aer şi că sunt foarte ușoară… Dumnezeu îmi dăduse harul lui cel sfânt ca să lupt şi să mă scoată din păcat.
A fost foarte greu pentru că diavolul era adânc în mine şi a fost o luptă. Am căzut iar şi iar în păcat până când preotul mi-a zis: “Gata, nu mai poţi timp de şapte ani să te împărtăşeşti!”
Dragi mei să n-ajungeți aşa… în clipa aceea te simţi singură!!! Am pierdut totul…
După ceva vreme mi se părea imposibil să trăiesc fără să gust din Trupul lui Hristos şi mi-am dat seama că nu e nimic mai frumos în viaţă decât să fii cu Dumnezeu…
Fostul meu prieten până la sfârşit a acceptat decizia mea şi n-am mai făcut păcatul acesta.
Vedeţi fetelor că băieţii când vă iubesc renunță la asta!
Vreau să vă spun că deși pană acum am reuşit să rezist, sunt totdeauna ispitită să cad din nou! Dar uitaţi ce ne ajută Dumnezeu: acum câteva zile am fost tentată cu prietenul meu atât de mult şi am vrut din nou să renunţ la Dumnezeu, uitând ce rău mi-a făcut acest lucru… şi tatăl meu s-a întors din România (trăiesc în Franţa de când m-am născut) şi mi-a adus cartea aceasta minunată: “Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria pană la căsătorie” care m-a pus din nou pe drumul bun!
Iubesc cartea asta şi să ştiţi că în Franţa nici în veci nu s-ar vinde o astfel de carte, din păcate…
Dacă la școală se învață că nu e vârstă pentru sex şi că e chiar bine, ce carte să mai fie în Franţa…
Toată viaţa este o luptă, dar când reuşim să trecem o treaptă şi să-i zicem “Nu!” satanei, ce mult ne arată Domnul iubirea Lui…
Îl iubesc pe Dumnezeu!!! Şi nu mai vreau să-L pierd!
Felicit toate fetele fecioare şi cele care se luptă, pentru că aceasta este iubirea pentru Dumnezeu!
Să ne păstrăm curate, pentru că Dumnezeu le aranjează pe toate în viitor!
Succes la toţi
Doamne ajută! Cu drag Florentina.
