Sfaturi de aur unei soţii care doreşte fericire în casă!

Când soțul tău este supărat, nu te împotrivi vrerii lui, iar când este obosit ajută-l cu vorbe gingașe și cu sfaturi bune. Nici îmblânzitorul de lei nu îmblânzește cu silă fiară înfuriată, ci o po­toleste netezind-o cu mână și spunându-i cuvin­te blânde. Oricât ai fi de înfuriată, nu-ți mustră niciodată soțul pentru o pagubă suferită, fiindcă el însuși este pentru ține cea mai bună agonisită. Nu-l mustra nici atunci când o treabă care i-a in­ceput bine sfârșește prost. Această ar fi o nedrep­tate, pentru că, din viclenia diavolului, adeseori nici întreprinderile înțelepte nu-și ating scopul. Dacă soțul tău nu vede pe cineva cu ochi buni, nu-l lăuda pe acela cu gând ascuns, că să-l raănesti cu vorba pe soț fără să se bage de seamă. Soții nobili și soțiile nobile – mai ales soțiile – se cuvine să aibă simplitatea inimii.

Să împărtășești toate bucuriile și necazurile soțului tău. Și grijile să va fie de obște, fiindcă așa va crește casă voastră. Să fie loc și pentru sfa­tul tău, dar ultimul cuvânt trebuie să fie intot­deauna al soțului.

În primul rând, cinstește-L pe Dumnezeu, iar apoi pe soțul tău, lumina ochilor vie­tii tale. Doar pe el să-l iubești, numai lui să-i ve­selesti inimă – și asta cu atât mai mult cu cât el nutrește față de ține dragostea cea mai gingasa… Dacă te-ai născut femeie, nu-ți însuși însemnătățile care sunt din fire ale bărbatului; nu te man­dri cu neamul, nu te îngâmfă nici cu hainele, nici cu înțelepciunea. Înțelepciunea ta este să te su­pui legilor cununiei, fiindcă legătură căsătoriei face că toate ale soțului să fie și ale soției.

Când soțul tău este necăjit, mâhnește-te și tu im­preuna cu el o vreme, însă nu după multă vreme, înseninându-ți față, risipește-i întristarea din gan­duri, fiindcă pentru soțul mâhnit limanul cel mai de nădejde este soția lui.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)