Nici o femeie nu merge zîmbând să facă avort!

„Nicio femeie nu merge zambind sa faca avort!” ne spune Gabriela, voluntară pentru viață.

„Am vazut ca o fata poate fi convinsa atunci cand apelezi la sensibilitatea ei. Toate sunt devastate inainte sa faca avort. Niciuna nu se duce total degajata la medic. Sunt devastate de acest gand, ca isi omoara copilul si nici una nu vrea sa faca cu adevarat acest lucru. Eu i-as spune despre momentul de dupa avort cand o sa vrea sa mangaie un copil, sau un pui de caine, si in momentul acela, i se va derula toata povestea in fata ochilor, si se va simti coplesita de gestul pe care l-a facut.” marturiseste Gabriela.

„Si eu m-am gandit sa fac avort. Si m-a ajutat mult luciditatea mea. M-am gandit asa: daca eu imi omor copilul, pantecele meu ar arata ca o camera unde a fost omorat un om. Si m-am intrebat daca as putea sa traiesc intr-un apartament in care sa stiu ca a fost omorat candva un om. Si mi-am dat seama ca, cu un astfel de apartament s-ar asemana pantecele meu. Iar eu de pantecele meu nu am unde sa fug. Alta data, mergand pe strada, am vazut o catea cu mai multi catelusi in jur, dintre care unul dintre ei era mort, si eram insarcinata si tocmai ma hotarasem sa fac avort. Eram si extrem de sensibila, asa cum stii ca sunt femeile insarcinate, si am avut un sentiment de sfasiere interioara si mi s-a facut mila tare de el si atunci m-am gandit asa: „cum pot fi eu atat de fatarnica si mincinoasa cu mine insami si cu intreg universul incat sa imi fie mila de un caine mort dar de propriul meu copil sa nu imi fie?! Si mi-am data seama ca e clar un semn de la Dumnezeu si m-am hotarat sa il nasc.” ne povesteste Gabriela Alexandru, profesor de fizica si voluntar Pro Vita.