Dicționar de Colinde

,,Şi a căutat Domnul spre rugăciunea lui Abel iar spre Cain n-a căutat!”

Cât de greu nu ți-ar fi, cît de profundă îți este dificultatea, cît de grav îți poate fi păcatul, cît de mare îți este deznădejdea, totdeauna, mai ai o șansă, îți mai rămîne o ușă! Trebuie să știi și să simți asta! Glasul lui Dumnezeu, prin Evanghelie, prin conștiință și prin Îngerul păzitor, este mereu prezent, ne atenționează despre păcat și ne încurajează să alegem corect și spre binele nostru.

Nu este nimeni scutit de această patimă, desfrînarea cu ochii!

Pofta trupească nu are cum se ivi într-un trup înfometat, nici chiar în trupul care s-a mulţumit cu hrana cea de trebuinţă. Trupul în care zvâcnesc necurate pofte, e acela care se lasă cuprins de îmbuibare” ne învață Sf. Ioan Gură de Aur. Iar spovedania și rugăciunea, sunt trepte spre vindecare.

Cînd nu știi unde să pleci, întoarce-te Acasă!

E la răscruce. Liniștea vorbește,  tăcerea se roagă;  Cîinii înțeleg, strugurii se închină: Streașina casei se ia din urmă! Omul vrea să rămână. Acolo sunt toți dar nu-l așteaptă nimeni. Urăște plecarea; Alungă iarna...

Smerenia, arta de a fi Om!

Omule, învață-te să te smerești, De vrei ca liniștea să o găsești, La inimă, ce-i rău – nu pune Și nu-asculta de biata ,,lume”. A te smeri, înseamnă a ierta: Pe tine, pe dușman...