Despre feciorie și căsătorie (În lumina textului de la I Corinteni Capitolul 7, 1-17)

Despre feciorie si casatorie

In lumina textului de la I Corinteni Capitolul 7, 1-17

Acum sa incercam cu Darul lui Dumnezeu sa ne lamurim putin asupra celor doua cai talcuind prima parte din Epistola adresata de Sfantul Apostol Pavel celor din Corint:

1. Cat despre cele ce mi-ati scris, bine este pentru om sa nu se atinga de femeie.

Cat Adam si Eva au fost sub ascultarea lui Dumnezeu ei nu s-au apropiat trupeste unul de altul, iar intre ei nu exista aceasta tentatie desi, spune Sfanta Scriptura ca erau goi si nu se rusinau (Facere 2, 25). Iubirea lor era cu totul curata, duhovniceasca si izvorata din inima. Adam o iubea pe Eva! Atat, nimic mai mult, nu o iubea pentra ca arata bine ci pentru ca era: os din oasele mele si carne din carnea mea (Facere 2,23). Astfel cand Adam isi privea sotia vedea mai mult decat trup, vedea jumatatea lui pentru ca: este luata din barbatul ei (2,24).
Deci versetul acesta ne aminteste despre iubirea edenica.

2. Dar din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau.  

Si l-a izgonit Dumnezeu pe Adam din Eden dupa cadere, asezandu-l undeva in apropierea acestei gradini minunate si iata, numai acum el se apropie trupeste de sotia lui care astfel il zamisleste pe Cain (Facere 4,1). Care este diferenta ? De ce acum si nu inainte ?
Acum pentru ca Adam si Eva purtau haine de piele (3,21). cand am citit aceste cuvine, nu am putut sa nu ma gandesc, ca oarecum prin aceste haine trupul primeste o grosime pe care inainte nu o avea,omul devine oarecum mai trupesc ; Acum pentru ca tot Adam si Eva cunosteau binele si raul, iar pacatul era deja experimentat ca rod al neascultarii. Deci devenind mai trupesc omului devinemai putin infranat.
Si asa apare desfranarea de care vorbeste si Sfantul Apostol Pavel.

3. Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului.

De indata ce se formeaza familia, intre cei doi soti apar si unele indatoriri unul fata de celalalt. Prima si cea mai mare este sa se iubeasca, dar aici vorbesc de acea iubire edenica amintita mai sus, de dinainte de cadere, curata si neintinata. Aceasta este temelia si fundamentul pe care se cladeste o familie. Sfantul  Apostol Pavel vorbeste si in Epistola catre Efeseni despre aceasta iubire : iubiti pe femeile voastre dupa cum si Hristos a iubit Biserica (Efeseni 5,25). Ce poate fi mai minunat decat acest exemplu de iubire ?

4. Femeia nu este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia.

Oare de ce spune aceste cuvinte Sfantul Apostol Pavel ?
Ca sa intelegem vom privi putin tot in Epistola catre Efeseni: Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe însasi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste (Efeseni 5,28) si putin mai jos, in versetul 31 zice : De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup, deci tu si sotia ta deveniti jumatatile aceluiasi trup. Fiecare avand o jumatate nu poate sa zica : eu sunt stapanul peste tot trupul, dar poate si trebuie sa zica : eu sunt stapan pe jumatatea ta si tu esti stapana pe jumatatea mea. Astfel amandoi sunt stapani si stapaniti.

5. Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna învoiala pentru un timp, ca sa va îndeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti împreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neînfranarii voastre.
6. Si aceasta o spun ca un sfat, nu ca o porunca.  

Versetul 6 ne spune ca cei casatoriti sa nu se lipseasca unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp si atunci acel timp sa-l dedice postului si rugaciunii.
Aceste perioadesunt cunoscute de noi toti, sunt intocmite cu multa intelepciune de Biserica si le gasim trecute in calendarul nostru. Astfel stim cu totii care sunt perioadele de post de peste an si cat dureaza fiecare. Pe langa posturi mai avem si cele 9 luni pana la nasterea pruncului si perioada de alaptare si perioada in care femeia este la menstruatie.
Daca le vei spune aceste lucruri oamenilor vei avea parte de reactii diferite. Majoritatea va sustine ca e prea mult si ca raman prea putine zile pentru apropiere trupeasca. Totusi, trebuie sa intelegem, ca aceasta este normalitatea, iar daca noua ni se pare prea putin timpul ramas, asta nu inseamna ca este o problema la calendar. Problema este de fapt la noi, pentru ca am picat in exces si suntem afundati in desfranarea trupului (in sensul ca nu ne putem infrana).
Acum trebuie sa punem putin accentul pe : buna invoiala  si un timp si mai ales pe cuvintele decat cu. In functie de aceasta buna invoiala dintre soti timpul de infranare poate fi extins, dar numai cu binecuvantarea duhovnicului. Apoi daca apar ispite trupesti este bine ca cei doi sa fie din nou impreuna ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre.
Intre cei doi soti trebuie sa existe o comunicare perfecta si numai de comun acord sa stabileasca timpul pentru aceasta lucrare duhovniceasca. Caci cei ce vor mai mult vor avea si ispite mai mari.

7. Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul într-alt fel.

Iata ce minunat, in acest verset vedem si intelegem de ce cuvintele de mai sus au atata putere : pentru ca insusi Sfantul Apostol Pavel era un om al infranarii, al curatiei trupesti, dedicat trup si suflet lui Dumnezeu. Si daca el a reusit in aceasta lucrare, om fiind, poate oricare dintre noi sa-i urmeze, numai sa ne dorim cu adevarat acest lucru. Totul tine de vointa.

8. Celor ce sunt necasatoriti si vaduvelor le spun: Bine este pentru ei sa ramana ca si mine.  

In Biserica Ortodoxa, Cununia este Taina cu caracter unic, irepetabil, la fel cum este Botezul sau Hirotonia. Se primeste numai o data in viata. De aceea, Sfantul Apostol Pavel insista ca vaduvele sa ramana in curatie, sa nu se mai recasatoreasca, iar celor ce sunt necasatoriti le da indemnul si chemarea spre o viata  mai inalta, ingereasca, in care te daruiesti cu totul lui Dumnezeu, trup si suflet.

9. Daca însa nu pot sa se înfraneze, sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decat sa arda.

Nu toti oamenii au aceeasi masura, asa cum au acelasi numar de talanti de la Dumnezeu, unul cinci, altul doi, altul unul singur. Atunci pentru aceia mai slabi, mai neintariti duhovniceste si mai neinfranati, Apostolul le spune sa se casatoreasca, sa aleaga viata de familie, caci si aceasta are roadele ei, bucuriile ei si la randul ei daca este traita spre Slava lui Dumnezeu, duce tot la mantuire. La un moment dat Avva Antonie, ajuns la sfintenie, se gandea daca mai exista cineva la masura lui duhovniceasca si Dumnezeu i-a aratat un cizmar, intr-o cetate, un om simplu cu multi copii, spunandu-i ca nu a ajuns inca la masura aceluia. Astfel sa nu inteleaga cineva ca alegand calea casatoriei nu poate ajunge la masura sfinteniei.

10. Iar celor ce sunt casatoriti, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia sa nu se desparta de barbat!
11. Iar daca s-a despartit, sa ramana nemaritata, sau sa se împace cu barbatul sau; tot asa barbatul sa nu-si lase femeia
.

Daca pana acuma Sfantul Apostol Pavel spunea toate acestea ca sfaturi duhovnicesti, acum se schimba situatia, cuvantul primeste si mai multa greutate, pentru ca acum este porunca de la Dumnezeu, pentru cei casatoriti : Femeia sa nu se desparta de barbat, dar daca se intampla totusi asa, sa ramana necasatorita sau sa se impace cu sotul ei, porunca valabila si pentru barbat.
Pentru a intelege mai bine sa vedem textul de la Matei 19, 4-6 :
Raspunzand, El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la început i-a facut barbat si femeie?
Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
Asa încat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.
Iata porunca de la Insusi Hristos : ce a unit Dumnezeu omul sa nu mai desparta !
Dar atunci cum ramane cu divortul si cu cei ce se recasatoresc ?
Raspunsul il gasim tot la Matei, in versetele urmatoare 7-9 :
Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire si sa o lase?
El le-a zis: Pentru învartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din început nu a fost asa.
Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, în afara de pricina de desfranare, si se va însura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a însurat cu cea lasata savarseste adulter.
Deci la inceput nu a fost asa, Casatoria nu a fost lasata pentru oameni, pentru ca acestia sa se desparta oricand ci ca sa stea impreuna, alaturi la bine si la rau pana la moarte. Iar separarea celor doi sa se faca numai pentru o singura pricina : adulterul.
Daca se va intampla sa te insele sotia, poti sa te desparti de ea, dar sa nu te mai recasatoresti ca savarsesti adulter. Cel ce se va insura cu cea lasata savarseste acelasi pacat. Asa a grait Mantuitorul, asa trebuie sa facem. Orice discutii aici sunt de prisos.

12. Celorlalti le graiesc eu, nu Domnul: Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase.
13. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul.  

In aceste doua versete suntem pusi in  fata unei situatii des intalnite si anume : familia dezbinata. Femeia e credincioasa si barbatul nu, sau invers. Femeia e in Biserica, barbatul in crasma, sau femeia se roaga si barbatul la jocuri de noroc. Cate familii nu au astfel de probleme. Si atunci, ce e de facut ? Sa se lase unul de altul?
Sfantul Apostol Pavel spune ca nu, sa nu se lase unul de altul, daca mai exista dorinta de a vietui alaturi, pentru ca cel necredincios vazand, credinta si ravna si rabdarea celuilalt se poate intoarce catre Dumnezeu.
Sa ne intoarcem putin la Taina Cununiei, despre care vorbeam putin mai sus si in lumina celor doua versete sa ne punem in fata urmatoarei situatii : daca sotul sau sotia se arata neintelegatori si neinfranati si doritori de legatura trupeasca in perioadele oprite, ce e atunci de facut ? Pentru aceasta problema nu se poate da un sfat general, pentru ca fiecare om si fiecare familie este unica si numai duhovnicul luminat de Dumnezeu te poate povatui asa cum trebuie. Si mai amintim o astfel de situatie : daca sotul isi obliga sotia sa se apropie trupeste de el calcand legile firii, batjocorind-o si umilind-o ? Ce e de facut ? Aici raspunsul este categoric si general : Sa nu accepte ! Pentru ca daca apropierea trupeasca, in sine nu e necurata atunci cand are ca scop nasterea de prunci si nu implinirea unei patimi, atunci cand e izvorata din dragoste curata, si nu din pofta trupeasca. O legatura peste fire, nefireasca este cu totul spurcata si necurata inaintea lui Dumnezeu.

14. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti.

Iata roadele rabdarii, dragostei, rugaciunii : barbatul necredincios se sfinteste prin sotia lui si invers. Si iata cum lucrarea asta duhovniceasca grea si anevoioasa pe care ai savarsit-o atata timp suferind multe da roade si cel de langa tine se schimba. Se intampla in toate cazurile asa ? Nu, cu siguranta, dar in majoritatea lor asa se intampla. In familile in care femeia nu-l poate intoarce pe barbat catre Dumnezeu sau invers, sa stie cel ce s-a nevoit ca nici o fapta buna si lucrare duhovniceasca nu ramane nerasplatita de Dumnezeu si se socoteste comoara in cer (Matei 6, 20). Caci unde este comoara ta, acolo este si inima ta, spune versetul 21, si inima ta trebuie sa fie la Dumnezeu.
De  multe ori am auzit ca multe mame sufera un adevarat calvar pentru copii. Ei nu au nici o vina si sunt curati inaintea lui Dumnezeu, indiferent de cum este unul din parinti sau chiar amandoi. Sa ne amintim ce s-a intamplat cand copiii era pe langa Hristos, iar ucenicii i-au certat pentru ca faceau galagie : Iar Iisus a zis : Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este �mparatia cerurilor (Matei 19,14). Pe considerentul acestei sfintenii a copiilor, ei se pot Imparatasi pana la varsta de 7 ani, fara sa se Spovedeasca, cu toate ca astazi in contextul vremurilor pe care le traim, eu as recomanda acest lucru numai pana la 5 ani, dupa care copilasii sa vina si la Spovedanie, astfel se obisnuiesc cu Taina Marturisirii, cu preotul, cu dialogul cu Dumnezeu. Acest text, legat de copii, de la Matei 19, 14 mai are o talcuire : lasati copii sa vina la Mine si nu-i opriti mai inseamna da viata copiilor pe care ti trimite Dumnezeu, nu-i ucide inainte de a se naste si nu te fa criminal.
Nevinovatia, sfintenia copiilor trebuie sa fie pentru noi un model de urmat, eu sunt mereu simpli si sinceri, plang si rad, se joaca si canta, sunt fara griji si dragi tuturor. Ce bine ar fi sa fim toti asa !

15. Daca însa cel necredincios se desparte, sa se desparta. în astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.  

Cand cel necredincios doreste neaparat sa se desparta de celalalt si nu este cale de impacare, trebuie sa accepti aceasta varianta, caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Aceasta este pentru cel necredincios, dar pentru tine, care esti credincios trebuie sa implinesti porunca de a nu-ti lasa sotul sau sotia, nici sa cauti sa te desparti de el sau de ea.

16. Caci, ce stii tu, femeie, daca îti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca îti vei mantui femeia? 

Aici trebuie sa fim putin atenti la cuvantul mantui pentru ca in acest text el are sensul de a scapa, adica de unde sti tu ca il vei putea scapa din patimi, din pacate, din necredinta pe cel de langa tine. Tot asa, trebuie sa fim atenti si cu cuvantul inchinare ce poate avea in text sensul de : plecaciune sau salut cu respect ce presupune o plecaciune sau mai poate inseamna si slujire, daruire. Multe cuvinte au sensuri multiple si trebuie sa fim atenti pe care il folosim spre a intelege corect sensul textului biblic.

17. Numai ca, asa cum a dat Domnul fiecaruia, asa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel sa umble. Si asa randuiesc în toate Bisericile.

Mai la inceput, Sfantul Apostol Pavel vorbea despre cele doua cai pe care le putem urma in viata: fecioria si casatoria, aratand ca amandoua sunt bune si demne de  a fi urmate. Atunci cum sti sa alegi? Versetul acesta ne lamureste : fiecare trebuie sa aleaga dupa cum l-a chemat Dumnezeu si astfel sa umble. Deci fie ca alegi fecioria, fie ca alegi casatoria trebuie sa simti ca ai chemare de la Dumnezeu pentru o astfel de cale si sa vrei ca in viata toate sa le faci spre Slava lui Dumnezeu.

Cu dragoste Parintele Ciprian

calauza-ortodoxa.trei.ro

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.