Familia este câmpul de luptă al egoismului
În familie triunghiul dragostei este minunat: Dumnezeu, soțul, soția. Soțul cu soția, nasc copiii care îi dăruiește Dumnezeu. Având ca scop: mântuirea sufletească și împlinirea cu bucurie a Evangheliei, familia nu are limite a experimenta din darurile lui Dumnezeu. În dificultăți și succese familia creștină are aceeași statornicie în bucurie deoarece este prezentă nădejdea creștină și încrederea în Dumnezeu Atotțiitorul.
Familia este câmpul de luptă al egoismului. Atunci când te-ai căsătorit vei descoperi puterea și mărimea egoismului pe care îl ai și capacitatea de a ceda din el. Cu cât e mai puternică dragostea în familie cu atît e mai mic egoismul și cu atît e mai frumoasă pacea.
„În iubire nu există nimic raţional. „Nu ştiu de ce îl iubesc pe acela!” Iubirea nu are nici început, nici sfârşit, există deodată cu Dumnezeu. Deci, ca să se depăşească această răceală, trebuie să se ducă o viaţă creştinească.” (Părintele Arsenie Papacioc) Răceala vine din egoism, iar bucuria iubirii vine odată cu trăirea virtuților creștine. Fără Dumnezeu nu putem iubi cu adevărat. Familiile cu Dumnezeu au ispite și le depășesc; familiile fără Dumnezeu au ispite și divorțează.
Nu există bucurie în familie dacă nu există smerenie. Smerenia este arta de a-ți birui egoismul. Dreptatea ta o ascunzi în iubire pentru celălalt. Atunci se deschide un nou mod de a dărui: unul luminos și feeric. Smerenie înseamnă de multe ori să accepți că soțul sau soția ta este mai corect/ă, indiferent dacă a greșit sau nu.
Voi argumenta cele spuse prin următoarea pildă:
,,Erau două familii vecine. Prima familie se certa mereu. A doua: niciodată. Într-o bună zi, soția din prima familie îi zice soțului să meargă pe furiș și să pîndească care este succesul păcii familiei vecine. Soțul trimis privește la vecini pe fereastră și vede următoarea scenă: bărbatul strică o vază așezată pe masa din bucătărie. Îndată apare soția lui și zice: ,,Îmi cer scuze bărbate că nu am pus vaza cum se cuvine!” Iar bărbatul îi răspunde: ,,Scuze scumpă soție, eu nu am fost atent!”
Venind acasă, soțul îi spune soției sale concluzia pe care a înțeles-o la familia vecină, plină cu pace: ,,La ei, mereu amândoi sunt vinovați; la noi, mereu ambii avem dreptate!”
Preot Nicolai Boian