„Femeia-izvor viu de virtute”. Eseu din concurs. Spune-ți-le femeilor că le iubiți, da-ți naștere unor zîmbete!

Să fii femeie nu e atît de ușor cum s-ar părea la prima vedere, dar e atît de frumos! Pentru femei s-au cucerit tărimuri, s-au destrămat popoare, s-au adunat averi…Totuși datorită ei, femeii, a luat naștere arta, femeia fiind muză tuturor poeților, pictorilor, sculptorilor care s-au stăruit să ne lase moștenire, prin operele sale, finețea feminității.

Datoria sfîntă a oricărei femei este să devină mamă, adică să devină sursă blîndeții, înțelepciunii, bunului simț și al iubirii. Iubirea mamei de mic copil te ajută să-ți definești personalitatea, atenția mamei – faptele, iar privire ei e în stare să-ți întoarcă toată ființă, cu tot cu trup și suflet, de pe drumul cel nedrept (sunt sigură că fiecare cunoaște privire asta). Zic asta și îmi dau seamă că m-am născut  dintr-o binecuvîntare a lui Dumnezeu, fiindcă sunt înconjurată de cea mai prietenoasă mămica, cele mai bune mătuși și cumnate, cea mai bravo soră și cea mai înțeleaptă bunica. Unde mai pui că am avut și soacra bună cu care mă mindresc, dar care a plecat după ce și-a văzut nepoțelul nou-născut. Ele m-au înconjurat cu povețe, pilde pe care le urmez mereu.

Eu tot sunt mamă a doi băieței năstrușnici. Unii mă critică că am devenit mamă pre devreme, alții mă susțin, iar eu mă simt fericită, căci copiii îmi oferă dragoste enorm de mult. Măcar că-s mici dar ei știu să fie politicoși ceea ce azi rar intilnesti. Copiii mei, spre exemplu, pot să dea busna peste mine cînd gătesc sau chiar în baie și să mă îmbrățișeze timp îndelungat și să-mi spună că mă iubesc, ambii pe rînd și mii de ori pe zi! 🙂 

Sunt momente de neuitat în viață unei femei și cu toții, fiind copii, o făceam bucurindu-ne mămicile și buneii. Dar gîndiți-va ce s-a putut întîmpla că noi să nu mai facem asta? De ce nu ne mai manifestăm sentimentele față de mame, bunele, surori care ne-au crescut cu atîta dragoste și dăruire? Nu mă refer la îmbrățișările de sărbatori sau cele de salut, ci la cele cînd te apropii de mamă și o îmbrățișezi privind-o în ochii ei blînzi și plinsi de zile grele și-i spui că o iubești. De ce noi încetăm să ne mai facem mamele fericite? 

Va da-ți seama prin cîte atrecut Fecioară Măria că să nască pe Mîntuitorul? Păi, iată așa și mamele noastre înfrunta problemele zilnice pentru a ne crește mai educați, mai buni, mai iubitori. Dar în final ce se întîmpla? Noi creștem niște copii ce nu observă sacrificiile mamelor că să le răsplătim cu dragoste și recunoștință. Noi întotdeauna apelăm la ajutorul mamei fără să ne întrebăm ce și-ar fi dorit ea la moment și atunci cînd o facem ea ne privește cu ochii blînzi și acceptă cu zîmbetul blajin, sacrificindu-și timpul, puterile și, uneori, sănătatea. Atunci ne dăm seamă cîta dragoste incape într-o inimă de mamă, în inimă mea, în inimă oricui pentru urmașii săi. Tare bine ar fi să direcționăm această dragoste spre creșterea unei generații mai bune. Deci, haide-ți cu toții să iubim-nu să înjosim, să zimbim-nu să urim, să dăruim-nu doar să primim. Asta ar fi soluția spre creșterea unor generații de oameni mai buni. În asta eu cred. Frumusețea sufletului v-a salvă lumea, nu cea de păpuși. Nu mai hrăniți copii cu bani că nu sunte-ți bancomate ci oferiți-le iubire și înțelegere, nu le mai face-ți cadouri scumpe ci simple, dar cu sens clar de respect și apreciere. 

Oare chiar trebuie să ne valorificăm iubirea de mame în surse materiale? Oare asta ne dorim? Da, poate nu sunt atît de înțeleaptă în ale vieții precum alții, însă eu îmi iubesc mămica care-i atît de departe, încît o pot îmbrățișa odată în an. Iubiți-va părinții, nu ridicați vocea la ei cînd nu va împlinesc poftele, nu mai trîntiți ușă aia cînd ceva nu va place. Ascultați-le povetile, îmbrățișațile că viață trece că vîntul, iar mamele așteaptă recunoștință noastră. Femeilor în general nu le trebuiesc bani, cadouri scumpe și altele ele doar așteaptă răsplătite cu atenție, apreciere, dragoste restul fiind doar niște mofturi negîndite de copil, nimic mai mult. Mai tîrziu ne dăm seamă că nimic nu-i mai important că familia și copiii.

Fetelor, deveni-ți femei adevărate, trăițivă copilăria, adolescența alături de mamele pline de experiență! Nu va mai goniți după slavă de păpuși, că ea va trece repede, odată cu timpul, dar dorul de mamă va rămîne. Spune-ți-le femeilor că le iubiți, da-ți naștere unor zîmbete! 

Dirzu Carolina,22 ani, or. Ungheni,

pentru concursul „Femeia-izvor viu de virtute”