,,Femeia – izvor viu de virtute !” Eseu din concurs. Femeia, și dulce și amară..

Încă de cănd s-a conceput omul pe pămînt, Dumnezeu a ales ca să predomine doi, un bărbat și o femei – Adam și Eva. Femeia este un adevărat mister. Se naște, crește, se maturizează, luptă penru familie, fericire și împlinire apoi moare. Secretul femeii îl știe numai ea și sufletul ce se ală în trup.

Deși pare slabă, neputincioasă și fină, sensibilă, drăgăstoasă, rănită, îți poate distruge visele, dorințele chiar și viața. Fericirea pe care o emană femeia atunci cînd e împlinită întrece orice avere, orice bijuterie sau casă de lux.

Nu te simți întregit cînd floarea de lîngă tine plînge, cînd privești în ochii ei și vezi un gol imens și fără sfîrșit. Te bucuri cînd ea emană miros frumos și balsamuri! Dar în pofida la toate greutățile, ea găsește putere să se ridice și să continue lupta pentru supraviețuire. Cum spunea și Grigore Vieru ,,Femeia învinge tot, apoi plînge „.

Orice poet îndrăgostit, copil sau chiar bătrîn nu au asemănare pentru femeia din fața lor. Fiecare dintre aceste ființe gingașe sunt diferite în felul lor, ochi, păr, culoare, carcater chiar și preferințele vestimetare, toate aceste caracteristici altătuiesc chipul, corpul, inima și logica feminină.

Chiar dacă pare dificilă și încăpățînată, „femeia își recunoaște greșelile, găsește puterea de a ierta, iubește cel mai  sincer sincer și din suflet”. Ea aduce pe lume urmași cu riscul că își poate distruge corpul. Ea are grijă de ei, de uramșii pe care îi iubește nespus și ar fi în stare să își dea viața numai ca ei să fie fericiți.

Putem spune că femeia e un izvor ce prin compoziția lui curge atît bine cît și rău, finețe și duritate, blîndeșe și răzbunare, dragoste și ură. Femeia trebuie prețuită, iubită, stimată, protejată, deoarece odată pierdută și rănită se transformă în o persoană fără suflet și chef de viață.