Dăruiți-vă unul altuia lui Dumnezeu. Rugăciune puternică pentru cei dragi
În toate cazurile să avem deplină nădejde în Dumnezeu. Dar mai ales, în neputința noastră, atunci când vedem că nu putem schimba nimic, să avem toată nădejdea în Dumnezeu. Atunci când ne facem grji pentru părinții noștri care se află în pericol, pentru copii plecați, pentru frații sau cei dragi ai noștri care au nevoie de ajutor, să ne rugăm la Atotputernicul Dumnezeu, Care poate face toate, Care știe toate. Prin rugăciune curată pentru ei și credință puternică în Dumnezeu, biruim toate fricile, lipsurile, bolile, primejdiile, răutățile.
Să ne aducem aminte că atunci când Iisus Hristos era pe Cruce răstignit, în suferința Lui a strigat ,,Dumnezeu meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” În limba care se vorbea atunci, semăna cu un strigăt a lui Ilie. Și ziceau necredincionșii: ,,Lăsați să vedem dacă vine Ilie să-L scape!” Și Dumnezeu L-a scăpat din toată primejdia și din moarte. Chiar dacă a murit: Iisus Hristos A înviat din morți! Astăză avem mulți care mai zic, ,,lăsați să vedem dacă îl salva Dumnezeul lui.” Și Dumnezeu ne salvează. Ne ajută. Să ne încredințăm lui. Să nu ne dezamăgim în Dumnezeu niciodată.
Sf. Ignatie Breanceninov, un scriitor bisericesc prin excelență și inconfundabil, ne îndeamnă:
,,Sprijinindu-te pe credință, pe credință vie, pune-te zi de zi în genunchi și spune-i lui Dumnezeu:
Doamne, pe (cutare), pe care eu credeam că îl iubesc atît de mult, pe care credeam că îl respect atît de mult, pe care îl numeam amăgindu-mă ,,al meu”, – al Tău este Doamne, zidirea Ta, bunul Tău. El e al tău – al Atotbunului său Făcător și Stăpîn. Tu ești Atotbun: vrei să rânduiești pentru el tot ce este mai bun. Tu ești Atotputernic: poți să rânduiești pentru el tot ce vei voi Tu. Tu ești Atotpreaînțelept: este cu neputință omului să cerceteze, să pătrundă căile tale duhovnicești, judecățile Tale înțelepte și binevoitoare… Iar eu cine sunt? Un fir de praf, o mână de țărână, care astăzi este iar mâine piere. Ce folos pot să îi aduc eu? Pot doar să-l vatăm și mai mult pe el și pe mine însumi prin ponirile mele, care sunt sânge, care sunt păcat.
Îl încredințez Voii și Stăpînirii Tale Doamne! Ai grijă de el Doamne! El este deja și a fost dintodeauna, în deplina ta Voie și Stăpânire, însă până acum nu a văzut aceasta inima mea orbită. Îți înapoiez avuția Ta, pe care nebunește Ți-o răpeam prin părerea și închipuirea ce mă amăgeau. Tămăduiește inima mea, care crede că iubește, dar care e doar bolnavă, pentru că iubește în afara sfintelor Tale porunci, încălcând sfânta pace, încălcând iubirea de Tine și de aproapele.
Doamne, îi încredințez pe aceștia toți sfintei Tale Voi; fie în toate voia Ta. Pentru toate slavă Ție.
Doamne! Tu, Cel Atotputernic, vezi toate acestea; fie voia Ta; săvârșească-se judecățile Tale neurmate – iar eu, firul de praf, cine sunt ca să mă amestec în nepătrunsa Ta cârmuire a lumii!”
Doamne ai grijă de noi!
Doamne, mă încredințez Ție, trupul meu și sufletul meu, viața, munca și odihna mea. Familia mea, copiii mei, cei dragi mie, toți îi încredințez ție. Îi iubesc atât de mult încât de cele mai multe ori nu știu cum ar fi mai bine: de aceea, având încredințare în Mila, Voia și Bunăvoința Ta: îi încredințez Ție!
Doamne mulțumesc pentru toate; ai grijă de noi!
Preot Nicolai Boian