Minune întâmplată în Chişinău

 (pentru mamele care vor să facă avort)

Cazul s-a întâmplat cu o creştină din oraşul Chişinău. Aceasta i-a relatat părintelui său duhovnic. Un fapt ordinar la prima vedere, dar nemaiîntâlnit şi minunat în adevăratul sens al cuvîntului.

Femeia avea un cîine prin ogradă, aşa cum obişnuieşte să aibă fiecare om pe lîngă casa lui. La un moment dat căţeaua a adus pe lume mai mulţi cînişori. Fiind supărată pe acest lucru, stăpîna, fără a sta prea mult pe gînduri s-a hotărît să ducă „zestrea” de acasă, să scape de ea. De fapt cam toţi fac acest lucru, să recunoaştem, fie că este vorba de pisici sau de cîini.

Dar ceea ce a vrut să facă creştina noastră întrece orice limită a dragostei creştine fireşti pe care trebuie s-o avem faţă de aceste făpturi lăsate nouă de Dumnezeu pentru ocrotire.

Femeia a mers într-o margine a oraşului a făcut o groapă şi a îngropat cîinii de vii. După ce a revenit acasă s-a culcat „liniştită” că a scăpat de durere de cap. Dimineaţa cînd se trezeşte, ce să vadă femeia? Puişorii pe care îi îngropase ieri seara, dimineaţa sunt iarăşi în cuşcă… mama lor îi încălzea şi-i mîngîia cu multă dragoste, o dragoste care lipseşte femeilor noastre creştine, atunci cînd ele merg la avort şi ucid pruncul cum nici la război nu sunt ucişi oamenii.

Căţeaua toată noaptea şi-a căutat puişorii ei, i-a adus cîte unul „acasă”, i-a scăpat de la moarte, i-a găsit chiar şi în acea înfundătură a oraşului, pe unde nu calcă picior de om. Nu a avut linişte căţeaua pînă nu şi-a sălvat comoara.
Slavă lui Dumnezeu pentru acest exemplu minunat care ne arată încă odată nouă oamenilor că suntem mai răi decît animalele, că nu ştim să ne naştem şi să ne creştem copii, să le dăm posibilitatea să vadă şi ei lumina soarelui, să respire şi ei din aerul curat al pădurii, să vadă şi ei frumuseţea naturii lăsate nouă de Dumnezeu ca moştenire, şi nu în ultimul, ci în primul rînd – să-L cunoască pe Dumnezeu, să primească bozetul creştin să primească Sf. Împărtăşanie.

Gîndeşte-te o mamă, chiar de ai fi şi o studentă, sau foarte săraca, sau cu mulţi copii, nu-ţi ucide copii care te vor judeca după moarte, lasă-i să trăiască, căci, ei te vor scăpa din chinurile iadului, te vor mîngîia la bîtrîneţe, te vor aduce în Rai!

Tu spui că nu ai cu ce să-i creşti! Uită-te te rog cam cîtă pîine arunci zilnic la gunoi, şi cîtă mîncare se strică chiar şi în frigider, mîncare cu care ai putea să creştini un copil. Cîţi bani cheltuie creştinile noastre pe la zile de naştere, sau cu ţigările şi cu alte păcate, iar cînd este vorba de crescut copii, gata, ele nu au bani…

Rămîne ca fiecare mamă – ucigaşă să se gîndească la exemplul de mai sus şi să facă un pas spre Dumnezeu, spre viaţă – adică, să se hotărască să nască şi să crească pruncul, ceea ce pentru unii părinţi este un vis. Există zeci de familii care nu pot avea copii! Iar tu poţi avea dar îi ucizi!

Nu există mai mare dar şi bucurie pentru o mamă – să aibă copii, este vorba de ceva ieşit din sîngele tău, de sub inima ta, este vorba despre o fiinţă care seamănă cu tine! Gîndeşte-te te rog la aceste lucruri dragă mamă, gîndeşte-te…

Autor: Arhid. Dometian (Redco)

preluat de www.episcopia-ungheni.md