Singurătatea în lumea contemporană

– Am mai mult de 40 de ani si nu m-am casatorit, iar oameni ca mine sunt foarte multi in Rusia; este pur si simplu o epidemie a singuratatii, pentru am­bele sexe. Din ce cauza se intampla asta? Din cau­za mandriei si a iubirii de sine, a noii generatii care a pierdut capacitatea de jertfire si de dragoste?

– Ati abordat o tema foarte importanta si du­reroasa, salbaticirea omului contemporan. Au­tismul, raceala unuia fata de celalalt, relatia in­teresata dintre oameni zdruncina baza casatoriei crestine si ii condamna pe acestia la singuratate; mai mult decat atat, adeseori omul este singur in propria familie. Civilizatia lumii de astazi a devenit una industriala. Mijloacele tehnice l-au inlocuit in mare parte pe om, au rupt relatiile cristalizate, de veacuri, intre oameni. Sprijinul si omulcelalalt au devenit masina cea neinsufletita, cea rece. Pe de alta parte, televizorul si mijloa­cele de informare in masa au captivat nu numai sfera intelectuala, dar si pe cea sensibila a omului. Stand in fata unui ecran gol, acesta nu numai ca isi satisface patimile prin intermediul re­trairii interioare a unor sentimente, insa cultiva, de asemenea, instincte animalice, precum vio­lenta si cruzimea. Omul este pustiit. Inainte avea singuratatea pentru Dumnezeu: omul se izola in inima sa pentru a se intalni cu Domnul si isi umplea viata cu lucruri duhovnicesti. Acum, singu­ratatea are o alta caracteristica: omul, pierzand chipul lui Dumnezeu din el, paseste pe drumul demonizarii, el nu mai stie sa iubeasca, nu poa­te sa iubeasca. Patima este o baza nesigura pen­tru o relatie. Omul cauta iesirea din pustietatea sufleteasca in noi senzatii.Refuzand nasterea fireasca de prunci in familie, omul devine o fiin­ta sexuala, iar acest sex gol, care se transforma intr-un cult caracteristic, degenereaza curand in sex patologic.

Familia se intemeiaza pe dragoste. Iubirea es­te unita cu vederea unei anumite frumuseti in celalalt om. Fara aceasta frumusete – adevarata sau presupusa -, iubirea nu este posibila. Omul pierde atat idealurile reale, cat si pe cele false, pierde chiar dorul de aceste idealuri, pe care il simteau in vremurile trecute chiar si cei mai imo­rali oameni. Fiecare descopera in celalalt lipsa de scrupule si nerusinarea sufleteasca. Familia are in vedere fidelitatea reciproca.Acum, fidelitatea se schimba cu atotpermisivitatea, iar fara fideli­tate si devotament, sotii devin doar tovarasi sau parteneri.

Cand unul il supara pe celalalt, atunci acesta pleaca de la el, precum ar pleca de la masa, sau unul il alunga pe celalalt, precum ar da afara un caine. Mijloacele de informatie in masa, transmisiunile programate ii duc pe oameni spre un sablon universal monoton. Omul nu are ce vorbi cu celalalt: tot ce are nevoie sau il intereseaza poate primi din calculator sau de pe internet. Omul se plictiseste, se pare, chiar alaturi de oamenii cei mai apropiati lui. Casatoria este nazuinta spre o relatie sufleteasca reciproca. Este ca si cum unul dintre soti il implineste pe celalalt. Casatoria este o caldura emotionala, care incalzeste sufletele oamenilor, insa omul s-a transformat intr-un im­potent sufletesc. Ce face familia in timpul liber? Adeseori sta la televizor; asta inseamna ca traies­te intr-o alta lume, ireala, virtuala, traieste vietile altor oameni. In ea nu mai ramane nici timp, nici putere pentru celalalt. Doar credinta crestineas­ca si viata bisericeasca pot reanima, renaste su­fletul omenesc, pot insufla in el dragoste. Cand omul va intelege ca are nevoie de caldura ome­neasca, pe care nu o inlocuieste nici un confort fi nici o masina, atunci va cauta in celalalt nu un partener, ci un prieten pentru viata, atunci fami­lia va deveni pentru toti membrii sai un izvor de bucurie, o scoala a dragostei si un focar aprins in aceasta lume rece.

(din: Arhim. Rafail Karelin, Învățături despre Taina Căsătoriei, Editura Sophia, 2013)