Sfânta Iuliana din Lazarevo – ocrotitoare a celor căsătoriți și model de vețuire creștină pentru toate familiile

Calendarul creștin ortodox pe data de 2/15 ianuarie indică pomenirea Cuviosului Serafim de la Sarov, Sfântul Ierarh Silvestru și alții, printre care amintește și de Dreapta Iuliana din Lazarevo, o sfânta vețuitoare din Rusia ce s-a nevoit prin secolul al XVI-lea și este socotită ocrotioare a celor căsătoriți și sprijin îndeaproape a familiilor creștine. Și, întrucât ea ne servește ca un bun și minunat model de vețuire creștină, considerăm că este necesar să aflăm mai mult din viața acestei sfinte, aproape necunoscută de majoritatea creștinilor.

În mintalitatea multora, este cumva înrădăcinată această părere greșită precum că, sfinți pot și trebuie să ajungă doar călugării, pusnicii, eventual preoții și ierarhii. Însă dacă citim cu atenție textul Sfintei Scripturi, ne întâlnim cu-n de mai multe ori (Lev. 11, 45; Num. 15, 40; I Petru 1, 16) cu această chemare care este făcută tuturor oamenilor „Fiți sfinți”. Astfel, firește este ca fiecare om, indiferent de statutul social, de capacitățile intelectuale, de starea sănătății, sau că e mirean ori călugăr, trebuie să tindă întreaga viață spre desăvârșire, sfințindu-se prin credință și fapte bune. Or, din relatările făcute de Iusin, fiul Sfintei Iuliana, care i-a scris viața ei, observăm cu lux de amănunte, cum se poate de ajuns sfânt, chiar dacă ești căsătorit, cu mulți copii și trăiești în vremuri de restriște și cu condiții materiale și economice foarte limitate.

Sfânta Iuliana s-a născut întro familie credincioasă, cu mulți copii, educată fiind în cel mai creștinește mod. A deprins și îndrăgit din copilărie rugăciunea, obișnuind de foarte multe ori să stea îndelung în fața icoanelor făcând metanii și rugăciuni. Iată, încă odată, prin viața sfintei Iuliana, se adeverește că educația creștină din copilărie, aduce multe roade mai apoi.Poate unii se întrebă nedumeriți, de ce lipsesc astăzi în societate oameni creștini și foarte buni la suflet? Din motivul că nu demult s-a trecut printr-o perioadă ateistă, când chiar nu prea era posibil de educat copiii în cel mai creștinește mod, iar astăzi deja de 25 de ani liberi fiind, puțini își mai educă odraslele într-un mod evanghelic. Și constatăm cu durere, copii multor familii sunt de cele mai multe ori educați de televizor și calculator, iar în acest fel nu prea se cultivă bunătatea și cumsecădenia în sufletul copiilor. Cât de frumos și bine ar fi dacă am deprinde copii să stea, măcar puțin, și-n fața icoanelor rugându-se, nu doar în fața calculatorului și a televizorului!

Ajungând la vârsta căsătoriei, tatăl sfintei Iuliana i-a găsit un soț, de asemenea, cu o bună educație creștină. Foarte puțini părinți își mai pun astăzi problema ca, a lor  copilul să se căsătorească cu cineva care este și bun creștin. În primul rând toți caută și vor cu tot dinadinsul ca odrasla lor să fie însoțit cu cineva foarte bogat, înstărit, văzut bine în societate. Bineînțeles că au importanță și aceste criterii, dar nu înainte de a vedea dacă cel care se va însoți cu al nostru copil, iubește rugăciunea, postul, biserica, împărtășania și alte lucruri sfinte.

Soțul ei, Gheorghe, era plecat periodic, câte 2-3 luni, în slujbă la oastea țaristă. Iar această perioadă sfânta Iuliana o folosea pentru mai multă nevoință creștină, (rugăciuni până noaptea târziu, post mai aspru și altele). De aceea și întâlnim în cântarea acatistului ei spunându-se: „Ai vețuit în familie, cu rânduială călugărească”. Asta nu înseamnă că trebuie să lăsăm preocupările familiare și să ne apucăm de nevoință călugărească, dar măcar să tindem spre un mod de vețuire cât mai creștinește. Multe soții, de nenumărate ori se plâng de soții lor că nu le dau voie să vină la biserică, să postească, să se roage. Dar foarte mulți soți, în vitregia timpurilor prin care trecem, sunt plecați peste hotare la muncă. Astfel, multe soții ar putea, mai liber și neconstrânse, să vețuiască cât mai creștinește. Dar mai degrabă le găsești pe asemenea soții prin saloane de frumusețe, prin diferite vizite, pe la televizor vizionând telenuvele interminabile și multe altele asemenea.

Cu toate că timpurile acelea nu erau foarte îndestulătoare cu cele materiale, totuși, Sfânta Iuliana a dat naște la 13 copii, pe care i-a educat creștinește. Astăzi primul obstacol pe care multe familii și-l i-au ca un fals argument este, „nu putem da naștere la mulți copii, întrucât vremurile sunt grele și nu prea avem cu ce le oferi pentru viitor”. Dragii mei, oferiți-le copiilor credință, așa cum spune sfântul Vasile cel Mare, și pe Dumnezeu, iar El le va oferi la timpul potrivit ceea ce noi nu putem să le oferim. Cum este privit un pom fructifer, care are doar o fructă două în el? Cum ar arăta un oarecare copac ce ar avea douar un ram sau două? C-am așa sunt în fața lui Dumnezeu acele familii – mă refer la cele sănătoase – care nu dau naștere copiilor, oprind prin diferite metode păcătoase zămăslirea și nașterea pruncilor.

Chiar dacă avea „o casă plină cu copii” sfânta Iuliana nicicând nu a încetat de a fi milostivă, oferind din puținul ei, celor săraci și necăjiți, chiar și atunci când fusese foamete și boală cruntă abătută peste popor. Diavolul o invidia pentru toate faptele sale, dar cel mai mult pentru rugăciune și milostenia care o făcea sfânta, dar ea nicicând nu a înceta să se roage și mai ales să facă milostenie.

Multe i-au fost faptele cele bune și mare i-a fost nevoința făcută întreaga viață, de aceea Dumnezeu a binecuvântat-o cu daruri cerești încă din această viață, iar după plecarea din lumea aceasta nu doar că a primit-o în „locașurile cerești”, ci a arătat la descoperirea sfintelor ei moaște, prin aflare trupului neprutrezit și izorâtor de mir binemirositor, cât de mult i-a plăcut nevoința Sfintei Iuliana. Iar după aflarea cinstitelor ei moaște, foarte multe minuni s-au săvârșit și se mai săvârșesc, celor care nădăjduiesc în mila lui Dumnezeu și ajutorul mult nevoitoare-i sfinte Iuliana din Lazarevo.

E de dorit să citim viața ei, care este mult mai amplă. Aici am schițat doar câteva momente importante legate de viața ei, ca să putem înțelege cum trebuie să viețuim în familie, până unde poate să ajungă prin nevoință un soț sau o soție, și mai ales, cât și cum răsplătește Bunul Dumnezeu pe cei care se nevoiesc creștinește și se ostenesc să-și sfințească viața, chiar și în căsătorie, chiar și cu mulți copii, chiar și în vremuri de sărăcie și de boală.

Pentru a avea și noi râvnă, dar și pentru a dobândi ajutor și sprijin, de a urca pe culmele nevoinței creștine, să ne rugăm fie prin citirea acatistului, canonului sau cu ale noastre cuvinte, sfintei Iuliana, cea care a rătat prin viața ei sfântă că și căsătoria este o cale de sfințenie ce te duce la Hristos.

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Preot Ștefan RÎMBU