Ce înţelege Biserica prin Avort şi ce înţelegem noi ?

    Iată de ce Sfinții Părinți spun că femeile ( cît și cei care contribuie – soțul, medicii, ș. a.) care săvîrșesc avort  se numesc ucigaşe de copii, iar nu mame, şi primesc pedepse grele încă din viaţa aceasta, dacă nu aduc pocăință adevărată. Iar dacă păcatul avortului este atît de mare, respectiv și canoanele Sfintei Biserici sunt mari, pentru a ne face să conșteintizăm, prin pocăință, gravitatea păcatului.

Din motivul că majoritatea credincioșilor, pentru că nu li se aduce la cunoștință cum se cuvine, nu știu canoanele, atunci cînd vin la spovedanie cu gîndul de a se împărtăși fiind într-un post oarecare, și în cazul cînd ai încerca să le explici că pentru asemenea păcate suntem îndepărtați de la sfînta împărtășanie, neconșteintizînd gravitatea păcatului se supără de cele mai multe ori, că  nu le dai voi la împărtășanie atunci cînd vor ei.

Pentru asta vom prezenta aici doar cîteva din canoanele Sfinţilor Părinţi în legătură cu păcatul uciderii de prunci: „Femeile care dau buruieni otrăvitoare şi pierzătoare, precum şi cele ce primesc otrăvurile omorîtoare de prunci, să se supună canonului de 20 de ani al ucigașului” ( Sinodul VI Ecumenic canonul-91; Sfântul Vasile cel Mare,  canonul-56). Prin acest canon atît sfîntul Vasile cel Mare, cît și Sfinții Părinți de la al 6-lea Sinod Ecumenic arată, ( chiar dacă printr-un limbaj și exprimări corespunzătoare vremurilor în care au trait) că cei care fac avortul să fie socotiți cu ucigașii de oameni și să se îndepărteze de la Sfînta împărtășanie 20 de ani.

De asemenea găsim în hotărîrile Sinodului de la Ancira  canonul 21 care zice:  „Femeile care păcătuiesc şi-şi omoară  în pântece, forţîndu-se să facă ucideri, să se oprească, după hotărarea dată mai înainte, ca să se împărtăşească la ieşirea din viată. Dar procedînd cu iubire de oameni, după cum am aflăt, hotărâm ca să fie oprite vreme de zece ani după treptele canonisirilor hotărâte,,.  Vedem că prin iubirea lui Dumnezeu și pentru pocăința ce-o făceau cei vizați de păcatul avortului, erau îndepărtați de la Sfînta Împărtășanie pînă la 10 ani.

Întîlnim mai apoi în canonul 20 din Pravila Bisericească de la Govora o altă hotărîre: „Femeia care bea ierburi ca să-şi piardă copilul din pîntece, aceea să aibă pocăință cinci ani cu metanii cîte trei sute pe zi. Iar  Biserica să nu-i primească prescura, nici prinosul ei de nu se va pocăi”. Observăm că deja se pune mai mult accentual pe pocăință cu multe metanii, decît pe îndepărtarea de Sfînta Împărtașanie. De luat aminte este și ceea ce mai menționează Pravila Bisericească de la Govora că: ,,Dacă cea care făcuse ucidere de prunc (avort), se întîmplă să moară din cauza durerilor sau a altei pricini cauzate de săvîrșirea avortului, să nu fie înmormîntată în cimitir,,.

     Asemenea canoane și hotărîri bisericești putem să mai înșiruim, însă nu aceasta ne-am propus, ci vrem să arătăm că păcatul avortului din totdeauna s-a socotit a fi unul foarte grav, fie că se îndepărtau mult timp de la împărtășanie, fie că li se rînduia un canon cu sute de metanii și zile de post strict. Astăzi nici nu mai putem concepe ca să rînduim asemenea canoane pentru avort, însă totuși trebuie de rînduit anumite canoane ca omul să se trezească și să conșteintizeze gravitatea păcatului. Dacă am săvîrșit această fărădelege, mai întîi să mergem la preot să ni se citească rugăciunea după 40 de zile de la săvîrșirea uciderii copilului prin avort, spovedirea păcatului cu multă părere de rău, ( nu cu diferite ,,justificări,, precum că mi-au zis medicii, că m-a trimis soțul, prietenul sau chiar părinții, că eram prea tînără sau prea bătrînă, ș. a.), și împlinirea canonului ce ni-l v-a rîndui duhovnicul. Astăzi durerea cea mare a bisericii este că mulți săvîrșesc și chiar de mai mule ori păcatul avortului și venind la spovedanie nu conșteintizează cît de grav este acest păcat, ci spun cu foarte mare ușurință, mulți fără mari remușcări că am făcut întrerupere de sarcină sau de sarcini, însă trebuie să spunem: am ucis un copil sau mai mulți copii, și cînd spui am ucis copii conștiința va începe să te mustre ducîndu-te spre părere de rău însoțită de pocăință. Și mai este ceva, pentru orice păcat, dar mai ales pentru uciderea pruncilor nu trebuie să așteptăm neapărat un post pentru a ne spovedi. Ceea ce e mai grav că mulți socot păcatul uciderii de prunci ca un păcat oarecare și vin cu gîndul să se împărtășească nesocotind că a trecut doar doua, trei săptămîni sau chiar o lună de la săvîrșirea crimei, adică a avortului.

Deaceea atunci cînd pentru un asemenea păcat, ni se rînduiește un anumit canon, poate și c-o oarecare îndepărtare de Sfînta Împărtășanie, să n-o luăm în nume de rău că iată nu știu ce-i cu preotul acela că nu mi-a dat voie la împărtășanie, căci preotul nu face, sau nu treubie să facă ceva după voia lui, ci toate să le facă după voia lui Dumnezeu care o găsim în canoanele și hotărîrile Sfinților Părinți și a Sfintelor Sinoade. Că și Hristos a zis: Nu fac voia Mea, ci voia Tatălui meu care M-a trimis.

De aceea să ne străduim de a face cu toții, nu voia noastră, ci voia lui Dumnezeu, prin a ne feri de tot felul de păcate, dar mai ales de uciderea pruncilor prin tot felul de metode păcătoase propuse astăzi de medicină și de industria farmaceutică. Și chiar dacă am căzut în păcatul uciderii de prunci să ne întoarcem cît mai curînd spre Dumnezeu, ca fiul cel Risipitor, prin pocăință adevărată însoțită de faptele cele creștinești.

articol preluat de pe site-ul episcopia-ungheni.md