Copii au nevoie de atenţia părinţilor – aceasta le rămîne în amintire.

    Aş vrea să încep prin a spune că a creşte copii într-o lume care i-a întors spatele lui Dumnezeu este într-adevăr o mare provocare. Atunci cînd cresc mai mari copii pot trece prin îndoieli, revolte sau indiferenţă sau pot evolua către o abordare paşnică, fericită, tihnită faţă de îndatoririle Bisericii. Toate acestea sunt dureri fireşti ale creşterii. Dar tragem nădejde că vor fi dobîndit din copilăria timpurie obişnuinţa şi dragostea de a merge la biserică duminica şi în zilele de sărbătoare. Sperăm că obiceiurile familiei legate de sărbători, postul, hainele îngrijite, comportamentul respectuos insuflat prin atitudinea fermă a părinţilor, vor avea întîietate şi  vor ajuta la crearea unei atmosfere pline de respect şi de bucurie în casă.

Fiecare familie îşi dezvoltă propriile obiceiuri. Cu copiii mei, de cînd erau foarte mici, duminica, după Sfînta Liturghie, ne plimbam pe străzile din jurul casei noastre, cumpăram ceva de mîncare, iar copiii şi acum îşi amintesc ambalajul fierbinte, mirosul de pui proaspăt prăjit, chiftele pufoase. Cum ajungeam acasă le mîncam degrabă, iar la asta se mai adăuga o plăcere, MAMA nu gătea! Copiii se bucurau de astfel de obiceiuri, pe care le legau în mintea lor de ziua de duminică, relaxarea, libertatea, bucuria de a fi împreună, în aer liber.