Bărbatul și Femeia în Familia creștină

Sfîntul Ioan Gură de Aur vede în împărţirea responsabilităţilor între soţ şi soţie o nouă legătură a dragostei pe care Dumnezeu o voieşte în sînul familiei. „Aşa, de pildă – spune el – nici bărbatului nu i-a încredinţat totul, şi nici femeii, ci a împărţit fiecăruia din îndatoriri: uneia (femeii) i-a dat în stăpânire casa, celuilalt i-a încredinţat rolul de dinafară de casă, acela de a hrăni pe cei din casă”.

     Vorbind despre rolul soţului şi al soţiei în cadrul familiei, trebuie să fie arătate şi datoriile pe care le are fiecare dintre ei faţă de celălalt. Prima datorie este iubirea, care este întotdeauna ancorată în iubirea faţă de Dumnezeu.

    Soţul trebuie să-şi apere soţia faţă de orice agresiune şi să nu dea crezare bîrfelor ce privesc pe soţia sa, pentru „a nu se furişa vrajba în casă”. Soţia „să nu cerceteze cu amănunţime intrările şi ieşirile bărbatului de acasă, dar nici bărbatul să nu dea motive de vreo bănuială”.

     Soţul nu trebuie să stea prea mult la dispoziţia prietenilor lui neglijându-şi familia. În caz contrar, soţia este îndreptăţită să-şi certe soţul; acesta însă nu are voie să se supere, căci ea face acest lucru din iubire.

     Soţia să nu-şi insulte soţul pentru că nu-i oferă o stare materială mai bună. În acest caz, să se gândească la femeile mai sărace decât ea şi la nenorocirile pe care le-a adus unor persoane bogăţia.

    O altă datorie reciprocă a celor doi soţi, este şi aceea, amintită mai sus, de a nu se lipsi unul de altul decît pentru o vreme şi cu bună înţelegere, pentru a se îndeletnici cu postul şi cu rugăciunea. „Fiindcă din astfel de abţinere se nasc mari rele – spune Sfântul Ioan Gură de Aur – căci şi preadesfrânările şi desfrânările, şi chiar stricarea caselor, de aici provin de multe ori. O datorie comună a celor doi soţi este educarea în comun a copiilor.

Părintele Constantin Mihoc

Taina căsătoriei şi familia creştină la sfîntul Ioan Gură de Aur