Cum păstrăm lumina Sfintelor Sărbători în viața de zi cu zi. „Colindele” care se cântă tot anul
Cum păstrăm lumina Sfintelor Sărbători în viața de zi cu zi. „Colindele” care se cântă tot anul
Un cuvânt pentru familii, părinți tineri și copii
Sfintele Sărbători de iarnă vin ca o mare de lumină peste sufletele noastre: colinde, mese îmbelșugate, case pline, daruri și revederi. Hristos Se naște în Betleem, iar inimile noastre se încălzesc de bucurie. Totuși, după ce sărbătoarea trece, rămâne o întrebare tainică și importantă: cum păstrăm această lumină și după ce mesele s-au strâns, iar zilele revin la ritmul lor obișnuit?
- Lumina nu este în belșug, ci în măsură
Biserica ne învață că bucuria adevărată nu vine din prea mult, ci din măsura potrivită. Mesele bogate ale sărbătorilor sunt semn de mulțumire și comuniune, dar după ele suntem chemați la înfrânare, ca să nu se întunece mintea și inima.
Înfrânarea nu este pedeapsă, ci libertate. Ea ne ajută să ne reașezăm trupul și sufletul, să nu devenim robi ai plăcerilor, ci stăpâni ai alegerilor noastre.
Pentru părinți, aceasta înseamnă să revină cu blândețe la rânduială; pentru copii, să învețe că bucuria nu stă doar în dulciuri și daruri, ci în liniștea casei și în iubirea dintre cei dragi.
- Rugăciunea este candela care nu se stinge
Lumina Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos se păstrează prin rugăciune simplă și statornică. Nu este nevoie de multe cuvinte, ci de inimă.
O rugăciune seara, în familie, chiar și scurtă, aprinde o candelă nevăzută care luminează întreaga casă. Copiii învață astfel că Dumnezeu nu rămâne doar în zilele de sărbătoare, ci merge cu noi în fiecare zi.
Un „Doamne, îți mulțumim pentru ziua de azi” spus împreună poate ține vie lumina Betleemului mult după ce bradul a fost strâns.
- Postul de după sărbători este vindecare și limpezire.
După zilele pline, trupul și sufletul au nevoie de ușurare. O alimentație mai simplă, mai puține excese, mai multă apă, liniște și mișcare sunt și ele forme de mulțumire față de darul vieții.
Înfrânarea aduce limpezire a minții, răbdare cu cei din jur și pace în familie.
Pentru copii, exemplul părinților este cea mai puternică lecție: dacă văd cumpătare, vor învăța cumpătarea.
- Lumina se păstrează prin fapte mici de iubire.
Sărbătorile ne învață să dăruim. După ele, suntem chemați să continuăm dăruirea în lucruri mărunte:
– un cuvânt bun,
– timp petrecut împreună fără grabă,
– iertare cerută sau oferită,
– ajutor discret pentru cineva aflat în nevoie.
Acestea sunt „colindele” care se cântă tot anul.
- Hristos rămâne cu noi
Sfintele Sărbători nu se termină când se termină zilele libere. Ele continuă în fiecare dimineață în care alegem să fim mai buni, mai cumpătați, mai atenți unii cu alții.
Lumina lui Hristos nu se pierde, dar trebuie păzită. Se păzește prin rugăciune, prin înfrânare, prin dragoste și prin pace în familie.
Să ne ajute Dumnezeu ca, după mesele pline și zilele de sărbătoare, să rămânem cu inima plină de lumină. Atunci casa noastră va fi, zi de zi, un mic Betleem, în care se naște Iisus Hristos, Mîntuitorul.
preot Nicolai Boian
