Mare durere fac părinții care se implică exagerat în familiile deja formate ale copiilor lor

Mare durere fac copiilor lor, părinții sau socrii care se implică exagerat în viața fiilor și a fiicelor lor, în familiile deja formate. Mesajul părinților trebuie să fie adus cu toată puterea și străduința, în forma cea mai concretă și constructivă pînă la formarea familiei. Fiecare părinte își educă copilul lui într-un mod oarecare și îl crește pînă la momentul când acesta formează o familie. În familie deja, deciziile aparțin soților. Motivul este cel mai simplu: rezultatele îi vizează în primul rând pe ei.

Deci se acceptă sfaturile, îndemnurile, restricțiile, interdicțiile părinților adresate copilului – referitor la formarea familiei, pînă la formarea noii familii. Și după formarea familiei, deasemenea, părinții au dreptul să se implice activ, doar în cazul în care este vădit că se destramă căminul familial creat. Deci intervenția părinților nu trebuie să aibă scopuri personale, orgolioase, egoiste, care duc într-un fel sau altul la destrămare prin problemele care le creează tinerilor, dar sfatul lor să fie unul de zidire, unire, de soluținare a conflictelor și consolidare.

Îmi vine foarte dificil să înțeleg acest amestec cu intenție de despărțire, al soacrei sau al socrului, al mamei sau al tatălui, în viața tinerilor, care s-au cununat deja, s-au înregistrat la OSC; care deja sunt o familie. Dacă el sau ea este deja familie, de ce se încearcă desfacerea ei?! Aici este un cuvânt foarte tare spus de Dumnezeu la rugăciunea Tainei Sfintei Cununii: ,,Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”!

Părinții trebuiau să-și arate abilitățile de organizare, conducere și sfătuire până la Taina Cununiei. În cazul în care tinerii au format deja familia; ei sunt fideli unul altuia; nu se ceartă; nu există violență; sunt creștini; în aceste cazuri părinții nu trebuie să se implice insistent  în viața lor de familie.

În ceea ce ține de credință, de Biserică, de Sfânta Împărtășanie, părinții să le ofere mereu copiilor sfatul cel bun: chiar dacă aceștia nu ascultă; să le ofere sfatul cel bun dar să nu devină sîcâitori. Sfatul dacă este bun sau nu, se măsoară după cuvântul Sfintei Evanghelii.

Desigur, trebuie să adăugăm și să menționăm un aspect foarte important și recomandat, așa după cum bine știm că Dumnezeu iubește copiii ascultători de părinți: tinerii să asculte de părinți, și pînă, și după formarea familiei. Părinții sunt instrumente în mâinile copiilor, prin care copiii pot câștiga binecuvântarea lui Dumnezeu în viața lor.

Să avem în toate înțelepciune. Toți.

Preot Nicolai BOIAN

You may also like...

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.