Să educăm corect copiii de mici

Copilul este un vas gol, în care se pune din tot ce îl înconjoară. În această perioadă la educarea lui pot contribui părinții, bunicii, educatorii, profesorii, televizorul, internetul. Părinții aleg de unde se educă copilul lor. Această umplere – fără alegerea copilului – se întâmplă pînă la vîrsta când el începe a deveni din ce în ce mai conștient. Pînă la aproximativ șapte ani aproape totul va intra în inima copilului. Odată cu creșterea, el începe a discerne sfatul și a le coborî câte unul în inima lui. Când va fi destul de mare, deciziile îi vor aparține în cea mai mare parte. De aceea este esențial să clădim un fumnadent bun cât el este mic și să știm a-l convinge să aleagă corect când va fi mare. Este foarte important ce va pune la inima sa!

Este vital pentru copii și mai ușor, să le aducem mesajul frumos al evangheliei de la o vîrstă cât mai fragedă. Copiii mici sunt mai ascultători. Dacă ne vor asculta de mici avem foarte mare probabilitate să ne asculte și la vârsta problematică de adolescență, și la tinerețe. Mesajul lui Hristos va deveni fundament statornic pentru toate mesajele variate pe care le va întâlni pe parcursul întregii vieți. Să avem în vedere că copiii mici învață cu ochiii: adică ceea ce văd; cu inima, adică ceea ce simt că trăiesc părinții lor; cu urechile, adică ceea ce aud că se petrece în jurul lor. Mai apoi vor învăța teoretic și practic.

Odată, un părinte care se distingea prin sfințenia vietii și prin cunoașterea sufletului omenesc, dorind să de-a o lecție de viață i-a dat poruncă ucenicului său: ,,Să scoți acest copac din rădăcină!” Și i-a aratat un stejărel tînăr, care apucase însă să prindă rădăcini foarte puternice și adânci.

Făcând ascultare de duhovnicul său, ucenicul încerca să ducă la îndeplinire porunca, însă, cu toate eforturile depuse, nu reuși deloc. ,,Părinte”, îi spuse ucenicul, ceea ce mi-ați cerut să fac depășește cu mult puterile mele”! Atunci părintele îi arată un alt copăcel, cu mult mai mic și mai firav, pe care ucenicul a reușit să îl smulgă din pământ de la prima încercare, fără mare efort.

Așa este și cu educația copilului. Proverbul spune: ,,Ceea ce înveți de mic, nu uiți până la bătrânețe”! Iar Sfânta Scriptură învață ,,Ai feciori? Învaţă-i pe ei şi încovoaie din pruncie grumazul lor.” (Ecclesiasticul 7, 24)

Din experiențe și istorii ale vieții, vedem foarte limpede că părinții nu pot să schimbe caracterul sau educația la copii lor, dacă aceștia sunt mai mari de vârstă.

Să învățăm copiii de mici: ascultarea și frica de Dumnezeu, dacă le dorim o viață fericită. Căci vorbește Domnul prin gura marelui prooroc Isaia: ,,Vai de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care fac legăminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate.” (30, 1)

Să învățăm copiii de mici frumusețea Bisericii, puterea rugăciunii, importanța credinței. Să facem asta cu înțelepciune, treptat și cu răbdare, conform vârstei lor. Astfel îi vom învăța cumpătarea, ascultarea, perseverența, încrederea, hărnicia, bunătatea, înțelepciunea, bucuria.

Preot Nicolai Boian