Realitatea relațiilor la distanță: cum este posibil să le menții
Trăim în secolul care ne permite accesarea gadget-urilor pentru a cunoaște oameni noi și totodată putem comunica cu oamenii dragi. Având o astfel de oportunitate, de multe ori suntem gata să ne implicăm într-o relație la distanță. O astfel de relație lasă nesatisfăcută dorința de a simți prezența fizică a partenerului. Consecințele pot fi dureroase.
Se ajunge la destrămarea relațiilor, iar uneori rămânem dezamăgiți, pentru că am avut așteptări mult mai mari, doar că realitatea distruge orice iluzie care a fost declanșată în timpul dialogului virtual. De obicei, astfel de relații se înfiripează pe relețelele de socializare. Ceea ce le permite celor care se cunosc virtual să se afișeze în cea mai frumoasă lumină posibilă, ascuzând ceea ce le place mai puțin la ei.
Ascund adevăruri și trecutul care îi caracterizează ca persoane. De foarte multe ori încearcă să vadă doar calitățile afișate de omul de după ecran, refuzând să vadă omul cu adevărat. Această orbire a relațiilor de la distanță poate să fie menținută și întreținută pe o perioadă mai lungă de timp.
Astfel, relația este construită mai mult imaginar decât real. Iar atunci când cei implicați în această relație decid să trăiască sub același acoperiș, s-ar putea ca imaginea pe care au idealizat-o să se spulbere și totodată să observe o discrepanță dintre imaginea reală a omului de alături și cea cretă de ei.
Astfel de relații sunt acceptate de parteneri din cauza mai multor motive. Unii parteneri au un serviciu solicitant și cu multe deplasări, iar o relație la distanță se mulează perfect cu situația în care se află partenerii sau cu ale lor comportamente și temeperamente. Unele cupluri aleg relațiile la distanță, deoarece trebuie cumva să supraviețuiască, iar divorțul nu este cea mai bună soluție.
Un alt caz care duce spre alegerea unui astfel de tip de relație este munca în străinătate. Partenerii colaborează și țin legătura pentru a menține relația lor într-o stabilitate sănătoasă. Astfel de relații pot dura atât timp cât unul dintre parteneri decide că nu mai poate sta într-o astfel de relație sau situția în sine devine insuportabilă.
O altă formă mult mai discretă a relațiilor la distanță apare din momentul în care în cuplu se naște un copil. Unul dintre parteneri se mută în camera copilului. Subiectul lor comun fiind copilul. Comportându-se doar ca părinți, nu ca și parteneri de cuplu. Ținând diatanță unul față de altul. În acest caz nu kilometrii țin relația la distanță, ci importanța pe care o acordă copilului sau alte preocupări pe care partenerii le născocesc doar pentru a păstra distanțarea.
Uneori distanțarea partenerilor este mult mai nocivă decât distanța fizică. Ca o relație la distanță să se păstreze în timp și să continuie, partenerii au nevoie de maturitate și o bună cunoaștere a propriilor nevoi și așteptări.
Totodată, ambii parteneri trebuie să-și asume dificultățile care vin odată cu dezvoltarea unei astfel de relații. Distanța va scuti relația de rutină, dar nu o protejează de apariția conflictelor. În astfel de situații, când partenerii au păreri contradictorii, trebuie să-și ofere timp pentru a vedea și a cunoaște valorile pe care le au, ca mai apoi să nu descopere o incompatibilitate între ei.
Relațiile la distanță au șanse doar în cazurile când autocunoașterea și cunoașterea celui de alături îți oferă deplină încredere în cuplul în care ești implicat.
devorbacutine.ro
