Relaţiile intime şi postul
Postul înseamnă abţinere; de la anumite mâncăruri, de la anumite băuturi, de la a face răul şi a răspunde răului cu rău, dar şi de la plăcerile senzuale, distracţii şi chefuri, aşadar, şi de la relaţiile intime dintre soţi. Ar fi absurd a limita postul la regimul alimentar, permiţându-ne toate celelalte plăceri. Frumuseţea Ortodoxiei constă însă, în faptul că ea le stabileşte pe toate cu dreaptă măsură şi dreaptă socoteală. Aşadar, măsura este aceea care va defini cum şi cât postim, mai ales în cazul relaţiilor dintre soţi. „Armonia dintre femeie şi bărbat păzeşte viaţa noastră a tuturor şi susţine lumea întreagă, căci, precum se prăbuşeşte întreaga clădire dacă se clatină temelia, tot astfel se dă peste cap toată viaţa noastră dacă soţii trăiesc în neînţelegere.” – Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia despre deznădejde.
Sfântul Apostol Pavel, în Epistola I către Corinteni învaţă pe cei uniţi prin Taina Cununiei cum să gestioneze relaţiile lor trupeşti. ,,Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere” (1 Cor. 7, 5). Sf. Ioan Gură de Aur clarifică: „Dar ce vrea să spună el aici? Să nu se înfrâneze femeia, zice, dacă bărbatul nu voieşte, şi nici bărbatul, dacă nu voieşte femeia… Deci trebuie a prefera buna-înţelegere înaintea tuturor, fiindcă este şi mai însemnată decât toate. (…) Pentru aceea zice: Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna înţelegere până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi în post şi rugăciune – vorbind aici de rugăciunea cea cu multă sârguinţă. Şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu ispitească pre voi Satana din pricina neînfrânării voastre.”
Tâlcuind sfatul Apostolului Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „omul neînfrânat, omul ahtiat după plăceri, omul care nu se abţine de la femeia sa nici în vremea postului şi nici în alte vremi asemănătoare, nu-i pedepsit, dar nu-i nici lăudat (I Cor. 7, 5). Pavel a făcut pogorământul acesta atât de mare faţă de cei căsătoriţi din pricina slăbiciunii voinţei noastre, din pricina lipsei de atenţie asupra noastră înşine”.
În cazul în care unul dintre soţi doreşte înfrânare, iar celălalt nu, Sfântul Ioan Gură de Aur dă următorul sfat: „Ce să fac, mă poate întreba cineva, dacă bărbatul meu nu-şi poate stăpâni poftele, iar eu vreau să mă înfrânez? – Trebuie să te pleci neapărat poftelor lui. Chiar dacă n-ai vrea să faci aceasta, dulcele lanţ al căsătoriei, ce te încătuşează, te târăşte după poftele soţului şi te trage către cel cu care dintru început te-ai legat. Dacă te împotriveşti şi rupi lanţul, nu numai că nu scapi de lanţuri, dar mai eşti şi deplin pedepsită.”