Familia lui Dumnezeu
Sfantul Pavel scria efesenilor: „Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici; ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu” (Efes. 2, 19). Fiecare crestin are un statut. El apartine cuiva. Suntem impreuna cetateni cu Sfintii si casnici ai lui Dumnezeu! Crestinii trebuie invatati inca din pruncie sa aiba acea buna mandrie de familie: cea care ne face sa voim a trai la inaltimea familiei.
Capul familiei noastre este Hristos Insusi. Unii din fratii si surorile noastre sunt Maica Domnului, Ioan Botezatorul, Apostolii, Sfantul Vasile, Sfantul Ioan Gura de Aur si multi altii. Apartinem lor si ei ne apartin noua. E un arbore genealogic foarte nobil. Crestinul nu merge singur, ca si cum ar fi inchis intr-o capsula spatiala. Suntem membri ai familiei lui Dumnezeu. Ca atare, trebuie sa ajutam si sa fim ajutati de altii. Crestinatatea ortodoxa nu adopta o relatie ingust-individualista de tipul „Dumnezeu-si-eu”.
Biserica e o familie, familia lui Dumnezeu, in care ne purtam de grija unii altora. Cum spune Sfantul Pavel: „Si daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna; si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna” (I Cor. 12, 26). Teologul rus Alexie Homiakov (1804-1860) spunea: „Stim ca atunci cand unul dintre noi cade, cade singur; dar nimeni nu se mantuieste singur. Se mantuieste in Biserica, ca madular al ei si in unire cu toate celelalte madulare ale ei.” Ca membri ai familiei lui Dumnezeu, crestinii ortodocsi simt ca pot cere de la fratii si surorile lor intru credinta – Sfintii – ajutorul familiei. Ei o fac prin rugaciuni, cerand staruitor rugaciunile Sfintilor intru folosul lor.
Parintele Gh. Florovski, eminent teolog ortodox, scria: “Scopul ultim al Intruparii a fost dobandirea unui „trup” pentru Cel Intrupat, care este Biserica … Hristos nu e niciodata singur. El este totdeauna Capul trupului Sau. In teologia si in evlavia ortodoxa Hristos nu e niciodata despartit de Maica Sa, Nascatoarea de Dumnezeu, si de prietenii Sai, Sfintii. Mantuitorul si cel mantuit apartin in chip nedespartit unul altuia. Sau, dupa indrazneata zicere a Sfintului Ioan Gura de Aur, insuflata de Efeseni 1, 23, Hristos va fi deplin doar atunci cand Trupul Sau va fi deplin.”
Vorbind de conceptul de Biserica ca familie si casnicie a lui Dumnezeu, Nicolai Zernov scria: „Ortodocsii … privesc pe sfinti … ca invatatori si prieteni ce se roaga cu ei si-i ajuta in urcusul lor duhovnicesc. In timpul propovaduirii Sale pamantesti, Iisus Hristos era inconjurat de ucenici care nu-i impiedicau pe altii sa-L intalneasca pe El, ci dimpotriva, ajutau pe noii veniti sa-L afle pe Domnul.
In acelasi fel, insotirea cu sfintii inlesneste partasia cu Dumnezeu, caci trasatura asemanarii lor cu Hristos aduce pe altii mai aproape de izvorul dumnezeiesc al luminii si vietii.
Parintele Anthony Coniaris