Rolul şi semnificaţia naşilor în Taina Sfintei Cununii

Nașii au un rol foarte important, deoarece ei devin părinți sufletești și spirituali ai finilor, renăscându-i pe cei ce formează un nou și unic trup al familiei. Având în vedere această calitate deosebită a nașilor și răspunderea lor pentru buna călăuzire a viitorilor soți, tradiția bisericească cere ca nașii să îndeplinească anumite calități sau condiții.

Precum la Taina Sfântului Botez, mirii ce urmează a se cununa sunt însoțiți de nași sau nuni. Aceștia asistă pe finii lor la Logodnă și la Cununie, implicându-se și participând activ la săvârșirea acestor două slujbe, îndeplinind împreună cu preotul anumite gesturi sau acte liturgice, între care punerea inelelor în degetele mirilor, la Logodnă, și punerea și luarea cununiilor de pe capetele mirilor, la Cununie. De asemenea, ei țin lumânările, de o parte și de alta a mirilor, nașul în partea dreaptă a mirelui și nașa în partea stângă a miresei. Aceste lumânări sunt un simbol al luminii sau al căii celei adevărate pe care trebuie să meargă viitorii soți, nașii angajându-se să le fie garanți sau chezași ai seriozității și trăiniciei vieții de familie pe care cei doi tineri o încep.

Nașii au un rol foarte important, deoarece ei devin părinți sufletești și spirituali ai finilor, renăscându-i pe cei ce formează un nou și unic trup al familiei. Având în vedere această calitate deosebită a nașilor și răspunderea lor pentru buna călăuzire a viitorilor soți, tradiția bisericească cere ca nașii să îndeplinească anumite calități sau condiții.

În primul rând, ei trebuie să fie ortodocși, să cunoască bine credința ortodoxă, Crezul, Catehismul Ortodox, Sfânta Scripturăși să meargă regulat la Biserică. Pe de altă parte, se recomandă ca nașii să fie mai în vârstă decât mirii, pentru a avea mai multă autoritate în fața lor și mai multă experiență de viață, din care să împărtășească și viitorilor soți. Astfel nu se diminuează seriozitatea instituției nășiei, iar respectul finilor față de nași este mai mare. În al treilea rând, cât privește persoanele care pot să îndeplinească calitatea de nași, acestea pot fi rude apropiate: frați, surori, veri și cumnați. Părinții nu pot fi nașii propriilor copii și, de asemenea, călugării nu pot îndeplini această calitate.

În al patrulea rând, nașii trebuie să fie cununați și să aibă o viață morală exemplară. Nu pot fi nași cei ce trăiesc în concubinaj, în desfrânare, cei ce nu vor să aibă și să crească copii, cei bețivi, divorțați și cu nume rău în societate. Nașii trebuie să se aleagă dintre cei mai buni și mai evlavioși creștini, indiferent de starea lor socială, pentru că nașii sunt povățuitori duhovnicești ai finilor lor și au mai mari îndatoriri față de aceștia, chiar decât părinții cei trupești.

Nașii trebuie aleși cu multă atenție, să-și asume responsabilitatea de a purta grijă să învețe pe finii lor frica de Dumnezeu, să-i cheme la biserică, la spovedanie, la săvârșirea faptelor bune, să-i cerceteze regulat la casele lor, să-i mustre la nevoie, să le dea cărți creștinești de citit, pentru că nașii au mare răspundere, fiind garanții finilor lor înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

Putem spune că mulți nași credincioși își mântuiesc sufletele prin finii lor, dacă îi cresc în frica de Dumnezeu; dar mai mulți se osândesc pentru lenevirea și nepăsarea față de fiii lor duhovnicești. La rândul lor, și finii au datoria să asculte pe nașii și garanții lor sufletești, să-i consulte în toate, să primească sfaturile lor cele bune, să se roage zilnic pentru nașii lor.

(Pr. Prof. Costel BulgaruSfânta Taină a Cununiei, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2011, pp. 96-99)

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *