De ce este importantă iertarea

Iertarea este in primul rand o revenire catre sine si nevoile de baza. Iertand acceptam greselile celor din jur si nu ramanem blocati in frustrare si nefericire.

Ecouri in plan fizic

Uneori, se intampla ca cei apropiati sa ne raneasca. Jignirile lor ne pot parea coplesitoare si ne fac sa suferim. In timp ce persoana care ne-a gresit, poate a si uitat, noi pastram resentimentele.

Iar acestea, pot lasa urme adanci. Acumularea acestor frustrari genereaza nu doar o dispozitie proasta ci si ecouri la nivel fizic.

Patrand si acumuland resentimentele ajungem sa somatizam aceste trairi, resimtindu-le la nivel fizic. Astfel, iertarea ne ofera posibilitatea de a ne mentine nu doar o stare psihica buna ci si una fizica.

Depasirea disconfortului

Este important sa intelegem ca iertarea este mai necesara nu celui ce jigneste ci celui ranit. Iertarea nu schimba fapta rea. Dar, doar prin ea, putem rupe lantul cu care suntem legati de starea de disconfort.

Pastrarea resentimentelor produce un stres suplimentar atat pentru noi cat si pentru cel pe care suntem suparati.

Asa cum este corect sa cerem iertare dupa ce am gresit, trebuie sa stim sa o si acordam. Iar atunci cand iertam, sa o facem deplin, fara a pastra sentimente negative.

Evenimentele neplacute pot fi astfel depasite in mod constructiv. Chiar si din greselile altora putem invata.

Exercitiul iertarii

Desi suntem constienti de necesitatea iertarii vedem ca ne este mult mai usor sa ne cerem iertare decat sa iertam.

Acest lucru poate veni din educatia noastra, din faptul ca am fost crescuti sa cerem mereu iertare pentru greselile noastre dar, in viata noastra au fost prea putini cei care ne-au cerut iertare.

De aceea, ne lipseste practica, exercitiul iertarii. Prin urmare, e bine sa invatam sa rezolvam aceasta problema dificila. Daca supararea a depins in mai mare masura de celalalt, iertarea depinde de noi.

Rezistenta la iertare

Imagina-ti ca in fata ta se afla un om pe care nu-l poti ierta.  Ceea ce te tine si te opreste de la iertarea reala este doar teama ca omul acesta iti poate provoca din nou durere. Teama aceasta este rezistenta la iertare.

Daca renunt la ranchiuna impotriva celui din fata mea, nu inseamna ca am incredere deplina in el. Iar daca inteleg acest lucru, este posibil sa ma apropii de vindecare. Chiar daca persoana care a savarsit raul, nu regreta ceea ce a facut, asta nu inseamna ca nu il pot ierta.

Un lucru util ar fi sa te gandesti la calitatile pozitive ale celui ce ti-a gresit, la lucrurile bune pe care le-a facut, ca om.

Daca exista o cat de mica lumina, incearca sa o derulezi in minte, inlocuind astfel emotiile negative, conservate in coltul intunecat al memoriei.

Energia pe care o cheltui tinand minte doar raul care ti s-a facut, iti poate afecta sanatatea.Aceste resurse mentale ar putea fi utile daca le folosesti pentru cei care iti sunt dragi.

Neinduplecarea

Daca o persoana regreta ca v-a jignit, atunci nu uitati ca refuzul iertarii este un mare rau si o adevarata tortura. Incearca sa ierti si fii perseverenta. Nimic nu se intampla instantaneu.

Nu poti ierta usor si rapid, de aceea exercitiul este unul de durata. Unele insulte il pot macina pe un om de-a lungul multor ani, iar noile lovituri vor adanci si mai mult durerea neiertarii.

Sursa trairilor negative

O persoana plina de resentimente ascunde in suflet dorinte nerezolvate. De aceea, mai intai trebuie sa ne concentram atentia pe cauza adevarata a ceea ce ne-a suparat. Incearca sa vorbesti cu cel care ti-a gresit sau cu prietenii lui, cei care il vorbesc de bine.

Incearca sa faci ceva bun, pentru cineva furios. Pentru multi, acest lucru este extrem de dificil, dar cu siguranta ca va aduce o alinare enorma. Incearca sa iti amintesti daca te-ai simtit vinovata atunci cand cineva te-a ranit.

Descopera sursa acestui sentiment de vinovatie. Nu uita, convingerile noastre cele mai puternice pot fi o bariera in calea neiertarii, iar o mare sursa de suferinta si de sclavie emotionala sunt teama si vina.

Iertarea este un act de iubire in sine si singura modalitate de a ne vindeca ranile, chiar daca uneori cicatricea ramane. Desigur, se pot gasi multe motive si justificari pentru a nu ierta, dar cele mai multe nu sunt adevarate.

De ce nu iertam?

Atunci cand nu iertam, creste in noi un sentiment de auto-importanta. Ni se pare ca suntem superiori celuilalt atunci cand spunem: Orice ar spune si ar face, eu nu pot ierta.

Din cauza mandriei ranite se aprinde in suflet flacara care alimenteaza prejudiciul suferit, cea care ne reaminteste ca nu putem ierta. Numai ca, intre timp, cel care sufera acumuleaza din ce in ce mai multa otrava emotionala.

Invatam, de asemenea, sa-l pedepsim pe cel care ne-a ofensat. Cand ne suparam, ne comportam precum un copil care are un acces de furie.

Daca reusesti sa lasi mandria in pace, iti va fi mai usor sa ierti, dar si sa iti ceri iertare. Multe relatii sunt vindecate cu iertare. Iar daca ranile noastre sunt inca dureroase, inseamna ca nu am iertat.

Ranile raman in inima pentru a ne aminti ce trebuie vindecat in noi. Raman pana cand vom lua masuri cu noi insine. Intentia simpla de a ierta sau de a fi iertat este suficienta pentru ca vindecarea sa se intample. Decizia si libertatea alegerii ne apartin.

De Angelica Agachi, psiholog

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.