Locul duhovniciei în studiile peste hotare

Părinte, o fată care studiază în străinătate mi-a scris următoarele: „Îmi spune gândul că niciodată nu voi putea spori duhovniceşte”.

Bine, dar acel suflet tocmai în Europa s-a gândit să facă acest lucru? Acolo nu a mers să sporească duhovniceşte, nici ca să se închinovieze, ci să dobândească numai cele ce îi sunt necesare pentru profesia ei. Să încerce să-şi păstreze starea duhovnicească pe care o are şi să nu caute acolo sporire duhovnicească. De altfel europenii sunt avansaţi în ştiinţe şi nu în cele duhovniceşti. Să nu se silească pe sine mai mult decât poate şi să nu le dea prea mare importanţă, nu merită ca cineva să-şi lipească inima şi să sufere pentru acestea. Ci să considere şederea la studii numai ca pe un serviciu militar.

În armată soldatul se osteneşte mult, şi uneori superiorii lui se poartă cu el foarte aspru, în timp ce acolo, la studii, oamenii se poartă cel puţin cu politeţe, chiar dacă aceasta este numai exterioară şi făţarnică, rezultată din mentalitatea europeană. Prin urmare era firesc să întâlnească astfel de greutăţi, pentru că şi în Grecia întâlnim lucruri asemănătoare, numai că în Grecia, ca ţară ortodoxă cum este, cei care sunt interesaţi de sporirea lor duhovnicească pot găsi sprijin duhovnicesc. Cu puţină răbdare şi atenţie vor trece greutăţile. De vreme ce se află acolo, să folosească timpul liber pentru studiu şi rugăciune, ca să se hrănească şi duhovniceşte. Străduinţa pe care o va depune pentru studiile ei o va absorbi şi o va ajuta să  se  înstrăineze  de  orice  gând   rău  sau  ispită tinerească.

Sfîntul Paisie Aghioritul, ,,Viața de familie”