Cine ocupă locul principal în distrugerea copiilor noștri ?
Mulți dintre părinți au început să observe, la un moment dat, că copiii lor sunt ciudați și neascultători. Copiii au început să sară la bătaie, la colegi, părinți ș.a. Buna conduită a copilului se distruge, comunicarea uneori se stopează, se observă mișcări greșite. Pentru acest fapt putem învinui pe oricine și orice, însă în mare parte părinții sunt cei vinovați. Acum aveți tot dreptul de a închide articolul pentru această declarație, însă puțin timp veți observa că din toate punctele de vedere, copilul vostru are unele defecte. Iar dacă copilul Dvs este mai important decît mândria pe care o aveți, atunci foarte sincer recunoașteți: la ce vîrstă copilul a început a privi desene animate? – petrecerea timpului preferat de copii.
Anume în ele este și marele pericol. Desigur că toți copiii iubesc desenele animate: ele sunt plăcute, luminoase și se cântă și melodii frumoase, dar cel mai important – în ele nu e necesar de a medita. La rândul lor părinții preferă desenele animate pentru următoarele motive – ai încărcat de pe internet desene animate l-ai pus pe copil în fața televizorului sau calculatorului și e pace și liniște! Avem posibilitatea să ne ocupăm cu ce dorim, iar copilul nu ne va deranja cu diverse întrebări, nu va lăsă dezordine prin jucăriile aruncate pin casă. La fel, desenele animate, în prezent le vine în ajutor părinților, care și ei au dorința de a petrece timpul liber pe rețelele de socializare.
La prima vedere desenele animate nu prezintă nici un pericol. Cine din oameni nu a privit desene animate în copilărie. În trecut, ele se difuzau nu mai mult de 10 minute. Acum copilul deja de la vârsta de un an privește desene animate. 60 % din părinți le permit copiilor cu vârsta de un an în fața televizorului, iar 27 % din copii nici nu au atins această vîrstă. Oamenii de știință avertizează omenirea că copiii până la vîrsta de trei ani nu trebuie să privească televizorul, să folosească telefonul sau calculatorul. Înseamnă că totuși învățații cunosc lucruri înteresante și importante despre acest fapt. Să aflăm de ce ei sunt așa de concentrați și neclintiți.
S-a adeverit că desenele animate au o gama largă de influență:
– Suferă percepția. Percepțiile copilului sunt formate din 2 canale: chinestezice și tactile. Atunci când copilul privește filme și desene animate aceste canale nu funcționează. Astfel, percepția nu se dezvoltă. În viitor, pentru o comunicarea normală cu lumea exterioară, în creierul copilului se va construi imagini grafice și vizuale. Copilul nu va avea experiența necesară și astfel nu va avea propria părere. De exemplu, copilul nu va putea să deseneze nimic sau va desena pe eroul din desene animate, însă îl va desena exact ca în desene animate și nu va adăuga nimic de la el. În cel mai rău caz copilul la vîrsta de 4-5 anișori nu va ști să țină corect în mînă creionul și nu va putea desena nimic.
– Suferă dezvoltarea creierului. La vîrsta de 6-7 ani structura creierului este complect formată. Pînă la vîrsta de 6 ani se formează ce e mai important în creierul copilului, ce nu se supune întoarcerii şi schimbării. Atunci cînd copilul priveşte desene animate, nu stabileşte legătura necesară din următoarele motive: procesele perceptive de bază nu funcţionează; canalul vizual de percepţie nu funcţionează pe deplin; informaţia primită nu necesită analizare; creierul nu găseşte legătura dintre obiecte şi „rupe” numai fragmente; copilul nu se dezvoltă, însă degradează.
– Probleme cu procesarea informaţiei în creier. După cum am menţionat mai sus, creierul se dezvoltă mai greu când nu are informaţie îndeajuns, care se transmite pin canalul chinestezic şi tactil. Prin el apar impulsuri vizuale şi auditive. Când copilul vede un obiect real el găseşte în el ceva nou, calităţi şi proprietăţi noi. În creier apar legături noi şi creşte nivelul de înţelegere. Atunci când copilul priveşte desene animate nu conştientizează ceea ce a privit. Ca rezultat creierul nu dezvoltă operaţiunile mintale. Creierul primeşte prea multă informaţie vizuală din desenele animate pe o perioadă scurtă de timp. În sistemul nervos creierul transmite impulsuri ca o cerere de ajutor. La copii posibil să apară ticuri nervoase, agresie, convulsii, isterie şi hiperactivitate.
– „Altă realitate”. Prin faptul pentru că persoana din copilărie s-a obişnuit să privească televizorul fără restricționarea timpului, apare probabilitatea folosirii pastilelor psihotrope. Realitatea este că viaţa de zi cu zi nu se aseamănă nici pe aproape cu viaţa din desene animate ori filme, iar omul începe a se înlătura de viaţa reală cu diferite pastile psihotrope şi narcotice. O dependenţă este schimbată de alta.
– Suferă personalitatea. Copilăria e cea mai importantă perioadă în care se dezvoltă personalitatea. Anume în această perioadă copilul se dezvoltă fizic şi spiritual. Dacă părinţii vor pierde această perioadă, în viitor le va fi foarte dificil să stabilească contactul cu copilul.
– Copilul trebuie să înţeleagă ceea ce a văzut. Copilul simte impresii luminoase, dar pe lângă aceasta este necesar ca el să le înţeleagă aceste impresii. După ce copilul a privit timp de vreo 10 minute desene animate, sau a fost la o plimbare, este foarte necesar de a discuta cu el despre cele întâmplate, astfel ca copilul să reușească să prelucreze impresiile sale, iar creierul să formeze noi legături.
– Zombarea copiilor. Copilul nu se poate desprinde de la privirea desenelor animate de unde se și începe isteria. Majoritatea desenelor animate învaţă pe copii că totul le este permis, iar cu răul trebuie de luptat în modul fizic. Când părinţii le permite copiilor un desen animat, ar trebui acordată atenţia asupra timpului şi despre mesajul care îl transmite această animație.
Interzicem copiilor să privească desene animate? Nu se va întâmpla nimic grav, dacă le vom interzice copiilor să privească televizorul fără măsură. Ar fi bine să ascultăm și de oamenii ştiinţei: să nu le permitem copiilor să privească desene animate până la vârsta de trei ani. Cu timpul permiteţi copilului să privească desene animate în care învinge prietenia, dar nu mai mult de 10 minute pe zi. Desenele animate de genul „Bureta Bob”, „The simpsons”, „Scooby-Doo” şi altele învaţă pe copii de a avea libertate totală, fără să asculte pe cei mai mari şi multe alte lucruri urâte. Sunt desene animate care se recomandă de privit numai celor adulţi. Chiar dacă la început se atenționează prin inscripția „0+” nu înseamnă că li se permite şi copiilor mici acest desen animat.
Desene animate pentru dezvoltarea copiilor? Cât de interesante şi dezvoltatoare nu vor părea desenele animate, să nu uităm că ele sânt distracţii pasive, care nu dezvoltă copiii. Copilul se dezvoltă mintal numai în timpul comunicării cu părinţii, copiii şi atunci când el are o ocupație. Aproximativ tot ce e pe ecranul televizorului stopează gândirea şi imaginaţia. Despre ce învață desenul animat? De a număra de la 1 până la 10? De a cunoaşte culorile? Oare copiii noştri sânt atât de proşti şi nu cunosc culorile sau nu cunosc lucruri elementare?! Apare impresia că ele sunt făcute pentru proşti. Dacă noi vom comunica cu copiii noştri, ei vor învăţa de la noi multe lucruri şi nu vor fi interesați de desene animate. Să luăm minte la următorul îndemn: copiii s-au născut pentru ca noi să-i iubim. Copilul nu este o jucărie, dar e un om mic. Când observăm la ei probleme cu comportamentul, vorbirea, nu ascultă, – primul lucru care e necesar să-l facem – să ştergem desenele animate şi jocurile din calculator. Dacă acum vom pierde această perioadă, atunci e posibil să pierdem copilul. Să învăţăm copiii noştri a citi, a desena, a face sport şi atunci copilul nu va avea dorință să piardă timpul în zadar. Să fim atenți la unii copii care la vârsta de 6-7 ani citesc foarte bine, studiază limbi străine, se ocupă cu muzica, desenează. Nu-i distrage telefonul, calculatorul sau televizorul, fiindcă cu ei la timp sau ocupat părinţii. Dacă copilul nu doreşte să frecventeze biserica, să participe la sfânta liturghie, ar trebuie să ne punem întrebarea: ce ştie copilul despre Dumnezeu şi Biserică, despre sfânta împărtăşanie? Şi să învăţăm pe copil despre aceste lucruri. Să nu uităm că copilul este ca ceara, ce vom modela aceea vom avea.