Privilegiile sfinte ale Fecioriei
Fecioria este un Dar al lui Dumnezeu
Numele fecior sau fecioară, aduce în fiinţa auzitorilor un fel de plăcere şi simpatie, care pe cei curaţi îi înaripează a se înălţa în sferile cereşti, pe treptele facerilor de bine; iar pe cei căzuţi îi deşteaptă spre a se ridica, descătuşa, înaripa şi a porni şi ei pe treptele cereşti ale facerilor de bine.
Fecioria, cu drept cuvînt, este un mare Dar de la Dumnezeu dat omului, şi fericit este cel ce îl păstrează şi foloseşte ca fecioarele înţelepte. Vai însă celor ce încrezîndu-se numai în fecioria lor, se lenevesc în facerea binelui şi ponegresc pe cei căzuţi. Aceştia sunt asemenea fecioarelor nebune, în întuneric umblă şi în întunericul veşnic vor merge şi vor rămîne de nu se vor reculege.
Fecioria este un Dar mare dat de Dumnezeu omului, însă are trebuinţă de a avea şi pe a noastră lucrare şi purtare de grijă, are nevoie de o mare sîrguinţă. Sfîntul Apostol Pavel arată aceasta punîndu-se pildă pe sine şi zicînd: “ Eu voiec ca toţi oamenii să fie precum şi eu” adică în feciorie sau curăţie. După unii Dascăli ai Bisericii, Sfîntul Apostol Pavel zice că n-a fost căsătorit, adică a fost feciorelnic[..]
Privilegiile Fecioriei
Excelenta vieţuire a fecioriei curate, are multe privilegii care o împodobesc şi o bucură:
- Fecioria este bogăţie necheltuită, cunună neveştejită, locaş lui Dumnezeu, petrecere a Sfîntului Duh, mărgăritar nepreţuit, biruinţă asupra iadului şi asupra morţii(Sf. Atanasie cel Mare)
- Fecioarele sunt Preotese spirituale ale lui Hristos(Dumnezeiecul Ignatie în trimiterea către Tarseu). De asemenea şi feciorii şi cei ce vieţuiesc în curăţie sunt Preoţi şi împăraţi tainici ai Domnului Iisus Hristos.
- Feciorelnicii sun Mucenici ai Domnului Iisus Hristos(Sf. Ambrozie)
- Fecioria este floare şi trandafir Bisericii.( Ciprian)
- Fecioria este cale îngerească şi necovîrşitoare; iar căsătoria este măsurată şi covîrşitoare(Sf. Atanasie cel Mare în scris. Către Amun)
Sfîntă şi înaltă este fecioria unită cu vieţuire duhovnicească împodobită cu felurite şi minunate virtuţi creştineşti, dar aceasta se cîştigă doar prin lupta cea bună.
În vremile apostolice fecioria lipsită de fapte bune era considerată nimic, dacă mai ales aceasta nu era însoţită de omorîrea patimilor, cu tăcerea, singurătatea, postirile, rugăciunile fierbinţi şi neîncetatele citiri ale Dumnezeieştile Scripturi. Nu se socoteau fecioare adevărate acelea care luau parte la petrecerile lumeşti, şi cu atît mai mult acelea care se împodobeau ca să se arate în lume că sunt frumoase, acelea care se parfumau, şi care mergeau în chip meşteşugit. Cele care participau la jocuri, baluri şi alte petreceri păgîne erau canonisite şi oprite de a intra în Sfînta Biserică ori mustrate aspru.
Sursa: Fecioria, Căsătoria, Curăţia şi Călugăria-patru feluri de vieţuire creştinească/Protos. Nicodim Mîndiţă: Bucureşti-Editura Agapis, 2005